Jocurile de culise care vor decide urmatorul Patriarh al Bisericii ortodoxe au inceput.

Printre analisti, tentatia psihologizarii este curenta. Ziaristii vorbesc insistent - si pe buna dreptate - despre raportul ierarhiei cu trecutul. In soarta cui va fi lasat viitorul? Dupa atita progres in birfe si intrigi, ne dovedim oare la fel de avansati cu reflectia teologica pe termen scurt si lung?

Oricit de vehemente ar fi contestarile, mostenirea lasata de PF Teoctist are calitati importante: un corp eclezial care a exorcizat demonii dezbinarii, relatii cordiale cu celelalte biserici autocefale, o diaspora prospera, structuri caritative in intreaga tara. Da: ierarhia inregistreaza un deficit de comunicare cu societatea civila. El va trebui compensat printr-o innoire a limbajului, misionarismul inteligentei crestine, dialogul liber, combaterea coruptiei clericale si transparenta deciziei administrative.

Un Patriarh puternic se va baza mereu pe fidelitatea comunitatii pe care o pastoreste. Un Patriarh curajos va fi insa adeptul iesirilor informale in public, fara armura decorativa la care predispun reflexele neobizantine. Ironia postmoderna va tolera cu greu puseele faraonice de autoritate. In plus, Biserica va trebui sa accepte criteriile neutralitatii istoriografice, mai cu seama cind este vorba despre recuperarea adevarului din perioada 1945-1989. Doar astfel ortodoxia locala va putea oferi unei societati amnezice repere mai ferme, printr-o alianta indispensabila cu elita conservatoare.

Provocarile viitorului imediat includ reforma invatamintului teologic si depasirea conflictului zonal cu lumea greco-catolica. Un lider vizionar va accepta apoi ca datele globalizarii sint implacabile nu doar pentru statele-natiune, ci si pentru marile religii ale lumii. Aici, crestinismul rasaritean nu face exceptie. Masa rurala pe care a mizat ortodoxia romaneasca in secolele XIX-XX pare vulnerabila, tot mai restrinsa. Este urbanitatea adversara traditiei? Nu, daca ne gindim la adresele incluse in epistolele pauline din primul veac crestin: Roma, Corint, Efes ori Tesalonic. Nu, daca ne gindim la SUA contemporane. Pe scurt, recucerirea cetatii - adesea fiica a Babilonului - va reprezenta marea miza.Pentru crestini vin vremuri interesante. Vor avea oare si amprenta istorica?

Mihail Neamtu este cercetator in stiinte umaniste