Ion Iliescu: "Vin niste scribalai sa dea lectiia€¦"

Interventia lui Ion Iliescu la Masa Rotunda cu tema  "Revolutia Romana din Decembrie 1989 si Raportul Comisiei  prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania (Palatul Parlamentului, Bucuresti, 27 martie 2007)

"Care este tema intalniri noastre? Vrem sa ne raportam la modul in care Revolutia Romana este reflectata intr-un  document care are pretentia sa faca o analiza a ceea ce a insemnat regimul de dictatura comunista in Romania. Si ce loc acorda acest raport Revolutiei Romane? Incerc sa punctez cateva lucruri.


In primul rand, ce loc acorda acest raport care are peste 600 de pagini, Revolutiei Romane, 6 pagini. Si ce spune in aceste pagini? Nu stiu daca ati apucat sa cititi cu totii, sa vedeti continutul acestor pagini? Pe circa o jumatate de pagina sa vedeti ce aberatii, ce monstruozitati pot fi exprimate. Intr-un raport care are pretentia sa faca o asemenea analiza. Deci, in primul rand ca spatiu. Acorda un spatiu de bagatela. Cui? Principalului eveniment care a marcat schimbarea fizionomiei societatii romanesti, care a insemnat prabusirea dictaturii comuniste si deschiderea Romaniei spre transformari profunde. Aceasta inseamna o Revolutie.

Transformarea societatii, a structurilor ei, in primul rand politice.  Trecerea de la dictatura spre democratie, spre stat de drept, spre pluralism politic, alegeri libere, Constitutie noua. Schimbare radicala a structurilor economice, sociale, trecerea de la o economie dirijata centralizat cu metode administrative de catre stat spre economie de piata, viabila, valabila, competitiva. Vedem ce greu este acest proces. Si apoi, locul Romaniei in lume. Toate aceste elemente sunt exprimate sintetic in programul Revolutiei Romane, care nici macar nu este mentionat in acest raport. De aceea, cred ca este descalificant, pur si simplu, modul in care acest raport abordeaza Revolutia Romana.


El isi propune sa condamne comunismul. Pai condamnarea de fond a dictaturii comuniste a facut-o Revolutia Romana. A facut-o poporul roman prin jertfele, sacrificiile pe care le-a dat. Sa tratezi cu atata lipsa de atentie si de respect un asemenea moment din  istoria noastra contemporana si jertfele romanilor, sa vii cu  speculatii de ordin politic, partizane, este inadmisibil .


Si cine sunt acesti oameni? Ce au facut ei?  atat in perioada dictaturii, cat si in momentele acelea fierbinti, care presupuneau si asumare de riscuri si sacrificii. Si acum, vin ei sa faca tot felul de speculantii asupra a ceea ce s-a intamplat in Romania acestor ani, sa dea sentinte. Asta este revoltator si este, intr-adevar, descalificant pentru un document care se doreste document politic, de reper, cu privire la  o perioada importanta din istoria contemporana a Romaniei.


Dar, uitati ce contine acest raport. O prima apreciere. Cineva s-a referit la ea. "Adevarata carta a Revolutiei din decembrie 1989 a fost proclamatia de la Timisoara din  11 martie 1990". Cum poate fi acceptata o asemenea apreciere? Este jignitoare aceasta apreciere la adresa Revolutiei Romane. E total ignorat comunicatul catre tara al  CFSN din 22 decembrie.  Care ce spune? "Traim un moment istoric. Clanul Ceausescu a fost eliminat de la putere. Se deschide o pagina noua in viata politica si economica a Romaniei. In acest moment de rascruce am hotarat sa ne constituim in Frontul Salvarii Nationale care se sprijina pe armata romana - aceasta era in noaptea de 22 decembrie - si grupeaza toate fortele sanatoase ale tarii care s-au ridicat cu curaj in apararea libertatii si demnitatii in anii tiraniei totalitare". Apoi, "scopul Frontului Salvarii Nationale este instaurarea democratiei, libertatii si demnitatii poporului roman". Acesta este documentul politic esential care consemneaza ce s-a intamplat in Romania in acel moment. "Din acest moment se dizolva toate structurile de putere ale clanului Ceausescu. Guvernul se demite. Consiliul de Stat si institutiile sale isi inceteaza activitatea. Intreaga putere in stat este preluata de Consiliul Frontului  Salvarii Nationale". Aceasta este esenta unei revolutii. Inlatura o putere care reprezenta un anumit sistem si  instaureaza o putere noua, provizorie. Apoi se prezinta si programul revolutiei. Sunt cele zece puncte programatice care se refera la cele trei elemente fundamentale de schimbare din societatea romaneasca. Schimbari in plan politic, prin instaurarea unui sistem democratic, pluralist, alegeri libere, o noua Constitutie. In al doilea rand in plan economic si social, prin schimbarea esentei  economiei romanesti, industrie, agricultura, comert s.a.m.d. si probleme legate de reorganizarea  invatamantului, eliminarea dogmelor  ideologice. Eliminarea minciunii, imposturii, statuarea unor criterii de competenta in toate domeniile de activitate, asezarea pe baze noi a culturii nationale si in fine intreaga politica externa a tarii sa serveasca promovarii bunei vecinatatii, prieteniei, pacii in lume, integrandu-se in procesul  de construire  a unei Europe, casa comuna a tuturor popoarelor continentului.  Acesta a fost programul politic al Revolutiei Romane care se refera la aceste transformari de esenta din  societatea romaneasca. El este total ignorat in acest document. Vorbesti de Revolutia Romana si nu te referi la programul sau politic si la consemnarea momentului de rasturnare?


Totodata, raportul jigneste Timisoara, cand se  refera la proclamatia din 11 martie 1990, considerat de autori drept program al Revolutiei Romane. Pai, acela era un alt moment al istoriei noastre. Iar Proclamatia respectiva era un document de esenta electorala. In schimb, este ignorat documentul de baza al Revolutiei de la Timisoara: Proclamatia din 21 decembrie. In 20 decembrie, timisorenii au proclamat orasul liber; iar pe 21 apare Proclamatia Frontului Democrat Roman, inaintea fugii lui Ceausescu, care afirma ca Frontul Democrat Roman este organizatie politica, constituita in Timisoara pentru a realiza un dialog cu Guvernul Romaniei in scopul democratizarii tarii. Acesta era stadiul. Asta era ceea ce isi puteau propune timisorenii. Si ca Frontul Democratic conditioneaza inceperea  acestui dialog de demisionarea presedintelui Nicolae Ceausescu. Un prim punct. Al doilea, propune Guvernului ca baza de discutie unele revendicari, alegeri libere, libertatea cuvantului, deschiderea granitelor, integrarea Romaniei in plan european, eliberarea neitarziata a tuturor  detinutilor, revitalizarea economiei nationale,  reforma invatamantului, deci elemente de esenta politica. Si, referitor la evenimentele din Timisoara, cere sa fie trasi la raspundere cei vinovati de crime, eliberarea unora s.a.m.d. In raport este ignorat acest document al Timisoarei si se refera, in schimb, la proclamatia din martie, care era un document electoral. Ne aflam, de acum, in pregatirea  alegerilor din mai.


Eu am stat de vorba cu reprezentantii Societatii Timisoara, in frunte cu George Serban, cand aveau alta forma a acestei proclamatii; nu exista punctul 8. Si cand venisera, ca platforma de baza, cu proclamarea ideii de autonomie a Banatului  fata de Bucuresti. Atunci am avut o discutie cu ei si le-am explicat ce periculoasa  este o asemenea idee. Si am spus ca pe mine, care am trait la Timisoara, nu ma ingrijoreaza acest lucru pentru Timisoara si pentru Banat, ca in Banat sunt oameni mai cumpaniti si exista o istorie a convietuirii mai echilibrate; dar, aceasta idee extinsa la Transilvania, am spus atunci, poate sa reprezinte un mare pericol national, pentru unitatea Romaniei. Romanii de-a lungul secolelor s-au luptat pentru eliberare si pentru unirea intr-un singur stat national  unitar si voi veniti cu ideea scindarii statului prin asemenea idei, care, de altfel, au capatat apoi conotatii si exprimari periculoase in Ardeal. Si au inteles. Au eliminat acest capitol din document.


Deci, in acest raport, chiar si Timisoara este jignita. Este ignorata Timisoara din decembrie, si inclusiv documentul programatic prezentat pe 21 decembrie si se mentioneaza un document care era o platforma electorala, in care s-a introdus punctul 8, care ii apartinuse lui Dan Amedeo Lazarescu reprezentant al Partidului Liberal in comisia juridica a CPUN,  care elaborase Legea electorala pentru alegerile din mai. El, acolo, a incercat sa introduca aceasta idee, care s-a discutat in CPUN si a fost respinsa, asa cum a fost respinsa si o alta idee, propusa de altii, ca sa nu fie admisi la alegeri oameni care nu traisera in tara inainte de a€™89. Erau direct afectati cei doi candidati, domnii Campeanu si Ratiu. Eu, in CPUN, am intervenit direct si am aratat ca este incorecta o asemenea chestiune. Oamenii respectivi au trait in afara tarii nu datorita vointei lor, ci datorita imprejurarilor politice. Si ar fi incorect din partea noastra sa nu le dam posibilitatea sa se prezinte, sa candideze si sa se pronunte alegatorul roman. Autorii raportului prezinta, deci, acest document electoral al Societatii Timisoara drept "adevarata Carta a Revolutiei din decembrie". Este jignitor la adresa Revolutiei Romane.  Mai departe. Nu se spune nimic despre alegerile din mai 1990. Pai, dupa  rasturnarea din decembrie, al doilea moment decisiv pentru evolutia societatii romanesti si pentru consemnarea  prin vointa populara a schimbarii produse din decembrie, au fost alegerile libere din mai 1990. Pentru asta ne-am luptat. Autorii raportului fac apologia Pietii Universitatii; ei, de fapt, sunt sclavii ideologiei Pietii Universitatii, care a introdus atunci elemente de tensiuni si de stari conflictuale in societatea romaneasca. Si omit cu desavarsire acest moment crucial - alegerile din mai 1990 si ce au insemnat ele. Ele au dat girul popular schimbarilor produse  in decembrie, programului Frontului Salvarii Nationale cu componentele de  care vorbeam. A ales adunarea constituanta care trebuia sa redacteze noua Constitutie a tarii. Aceste elemente componente ale  procesului revolutionar, ale infaptuirii Revolutiei Romane, sunt ignorate in acest raport. Este inadmisibil asa ceva. Nemaivorbind despre idealizarea Pietei Universitatii, care a fost, in fond, o tribuna electorala a opozitiei. Ea era, de fapt, ilegala. In CPUN, la propunerea partidelor din opozitie, adoptasem un decret-lege care interzicea  ocuparea de spatii publice: cai de circulatie, piete publice, cu  manifestari electorale. Or, ei au ocupat in mod samavolnic piata si au profitat de faptul ca organele de ordine, nu-si puteau permite, prin forta, sa impuna respectarea legii. Si au fost tolerati o luna si ceva in Piata Universitatii. Aceasta nu a slujit opozitiei. Pentru ca aceasta a intretinut un focar de tensiune permanenta si in Capitala si in tara si replica a fost votul popular care a sanctionat grav opozitia. Opozitia a pierdut pe mana ei, prin actiunea  Pietii Universitatii, pe care acestia o prezinta ca expresia afirmarii democratiei in Romania. Ceea ce este iarasi o aberatie. Or, atunci, poporul roman s-a exprimat clar, asa cum s-a exprimat si in 1992; dupa a€™96, a avut loc prima alternanta la putere. Era expresia noii realitati, a pluralismului politic, schimbarea fortelor politice la putere si in opozitie, urmata de a doua alternanta din anul 2000.  Tot aici, in raport se vehiculeaza o minciuna. Apropo de Piata Universitatii, se afirma ca manifestatia ar fi  fost "reprimata cu o bestialitate fara precedent". Care manifestatie a fost reprimata, domnilor? Deci, au stat o luna si ceva in Piata Universitatii. Nimeni nu s-a atins de ei. Desi deranjau. Au deranjat circulatia Capitalei si populatia din zona supusa zgomotului permanent, seara si noaptea, cu spectacolele lor. Nimeni nu s-a atins de ei. Dupa alegerile din 20 mai, participantii la aceste manifestatii serale s-au retras. Liga studentilor s-a retras. Marian Munteanu, a doua zi dupa alegeri, a dat o declaratie publica ca Liga studentilor se retrage din piata. PNtCD, ziua urmatoare, a dat o declaratie similara. Si au incetat orice fel de manifestari. A ramas in piata un grup, asa-zisi grevisti ai foamei, in corturi, care prezentau si un spatiu imund. Televiziunea bulgara s-a amuzat cu prezentarea unor scene din corturile respective. Dar, la fel, nu aveam forte de ordine care sa impuna ordinea in tara. Si au ezitat sa intervina in forta, sa  elibereze Piata Universitatii. Acest lucru se impunea, intrucat pe 14 iunie trebuia sa se intruneasca noul Parlament. Dupa multe incercari si refuzuri de a dialoga cu autoritatile, in fine, pe 11 iunie, lucru pe care-l omit toti cei care vorbesc despre evenimentele din iunie, vicepremierul Vatasescu s-a intalnit cu o delegatie a grevistilor foamei. Si a ajuns cu ei la o intelegere. Ce mai revendicau ei? Post liber de televiziune.  El, fiind si specialist in domeniu, le-a explicat ce inseamna alt post de televiziune, la tehnica de atunci si la mijloacele financiare de atunci ale tarii. Au inteles. S-au angajat ca se retrag din piata. Pe aceasta baza s-a luat masura eliberarii Pietii pe 13 dimineata, cand cei mai multi nici nu mai erau in corturi.


Dar, in dupa-amiaza zilei de 13 iunie, Capitala a  trait ore de cosmar, cu actiuni violente. Institutii publice au fost devastate. Cladirea politiei, de unde au luat si arme, au distrus dosare, au dat foc cladirii. Cladirea Ministerului de Interne asediata pana seara tarziu, cladirea SRI devastata, cladirea televiziunii devastata. Atunci a suferit foarte mult arhiva televiziunii, prin actele de vandalism care s-au comis.


In raport nu se vorbeste despre asa ceva, in schimb se vorbeste de mineriade. Iarasi se vehiculeaza un fals istoric. Dezavuand si tulburarile si violentele savarsite de mineri, trebuie recunoscut ca nu minerii au adus violenta in viata politica romaneasca. Ei nu au fost in Bucuresti pe 12 ianuarie, cand putea sa se iste o ciocnire periculoasa. N-au fost in Bucuresti pe 28 ianuarie cand, desi conducatorii demonstratiei se aflau in dialog cu conducerea CFSN si a guvernului, elemente dintre demonstranti au aruncat cu sticle incendiare la parterul cladirii Guvernului. Pe 18 februarie a fost devastata cladirea  Guvernului. Era intr-o duminica. Gelu Voican lucra la etajul doi. Au navalit peste el si au vrut sa-l arunce pe fereastra. Acestia nu erau mineri. Era, in schimb, domnul Maries de la Asociatia 21, care si  acum este unul din elementele agitate, care deformeaza lucrurile si fac presiuni asupra procurorului Dan Voinea.


Se mentioneaza evenimentele din Targu Mures, care ar fi fost o diversiune etnica si care ar fi fost folosite drept pretext pentru infiintarea SRI. Minciuna ordinara. N-a fost usor, in conditiile de atunci, sa stopam evolutia evenimentelor de la Targu Mures, care erau foarte periculoase, provocate de actiunile  care au inceput in ianuarie, de separare a scolilor pe criterii etnice. Ce era anormal - copii romani si maghiari sa invete in acelasi local de scoala, avand clase separate de limba maghiara si de limba romana. Ce era  nociv? De ce trebuia sa se desparta scolile? Asta a incitat starile de spirit. Plus alte manifestari pe la Sovata. Intrarea, pe la Satu Mare, a unui numar mare de cetateni maghiari din Ungaria s.a.m.d. S-a creat o situatie foarte periculoasa pentru tara. Iordan Radulescu si cu generalul Chelaru au fost printre cei care au fost prezenti ca sa impiedice dezvoltarea acestui conflict. Amandoi erau colonei pe aceea vreme si au incasat si de la unii si de la altii, pentru ca s-au interpus  intre cele doua grupari. Sa spui despre aceste evenimente, care au fost atat de periculoase pentru stabilitatea tarii, ca ele ar fi fost pregatite de putere ca diversiune pentru ca sa aiba pretext sa infiinteze SRI, este o marsavie  curata.


Acest act, raportul Comisiei prezidentiale, prin asemenea asertiuni, prin asemenea elemente, este un act antinational. Prezinta de o maniera deformata  realitatile romanesti, Revolutia Romana si tot ceea ce a urmat dupa aceasta; este, asa cum spuneam, descalificant pentru cei care l-au intocmit. Este un lucru inadmisibil. Si pot fi retinute multe alte minciuni.

Dan Voinea este citat ca autoritate in privinta unor aprecieri false despre Revolutie, despre fenomenul "teroristilor", care ar fi fost inventati de cei care au preluat puterea in decembrie. Auzi ce nastrusnicie. Sa ne reamintim datele concrete.


La 12.06, Ceausescu a parasit cladirea Comitetului Central cu elicopterul. S-a creat o atmosfera generala de euforie ca a plecat, in fine, dictatorul. Eu lucram la Casa Scanteii. Cativa ani la rand, cat am lucrat la Editura Tehnica, fusesem urmarit de securitate, la vedere. Pana si in dimineata de 22 decembrie, cele  doua echipaje care m-au insotit toata vremea in aceasta perioada, m-au insotit de acasa pana la Casa Scanteii. Aveam, daca vreti, un fel de "garda personala". Doua echipaje, doua Dacii ale securitatii ma insoteau de acasa la lucru si invers, in oras s.a.m.d. La ora 11, a venit un coleg sa-mi spuna ca au disparut cei doi, "umbrele tale". Incepusera muncitorii de pe platformele industriale sa se indrepte spre centru si si-au luat si ei talpasita.


Eu am ajuns pe la ora unu si ceva la televiziune.  Atunci mi-a venit ideea: toata lumea este vesela, euforica, pentru ca s-a prabusit sistemul, dar ce se intampla mai departe? Se creeaza un vid de putere; apare pericolul de anarhie. Trebuie sa facem ceva. Atunci m-am adresat catre cei care doresc sa participe la gandirea unei  structurari a noii puteri, sa ne vedem in sediul Comitetului Central.
La ora 17, am iesit in balconul CC, m-am adresat multimii; am propus, inclusiv organizarea alegerilor libere, in martie. Caramitru, care era langa mine, a spus ca martie este prea devreme; sa le programam in aprilie, luna Pastilor, pentru a avea si o semnificatie de renastere a  tarii. Asa am propus in Piata. Asa am introdus si in comunicatul catre tara.


Am incercat sa ne retragem intr-un birou pentru a elabora un document-proclamatie catre tara. Sediul era intesat. Undeva, la etajul trei, am gasit un birou  unde ne-am adunat vreo 15. Nu ne cunosteam intre noi. Erau doar cativa, cu care ma cunoscusem in trecut. Si am inceput sa redactam comunicatul catre tara.
La 18,30, primul foc, prima rafala s-a tras spre biroul in care lucram noi. Intamplator, oare, chiar spre biroul respectiv? Ne-am imprastiat imediat.


Ne-am readunat la sediul televiziunii, la etajul 11, unde am finalizat documentul. Acolo am incropit si o lista intamplatoare privind componenta primei structuri provizorii a Consiliului Frontului Salvarii Nationale. Eu inteleg frustrarile colegilor de la Timisoara. Atunci nu aveam nici o idee ce se intampla in tara. Nu aveam idee despre nimeni. Deci, prima lista de 39 membri s-a incropit acolo, pe loc,  cu niste nume cunoscute dintre cei care erau cunoscuti ca dizidenti, facuti public la Europa Libera, si dintre oamenii de fata - de la baricada, din sediul CC, din  televiziune s.a.m.d. Asa s-a nascut prima lista de 39. Dupa care ne-am adresat tarii sa se faca propuneri din toate judetele sa completam Consiliul National cu reprezentanti  ai tuturor  judetelor. Deci, nu din ignorarea importantei Timisoarei, nu am putut include nume semnificative din partea lor.


Timp de patru zile am stat sub foc continuu. Si in noaptea de 22 decembrie, ca sa ajungem de la etajul 11 la studioul 4, a trebuit sa trecem prin pasarela de legatura dintre turn si cladirea studiourilor. Se tragea in pasarela cand noi am traversat-o. Puteam sa fim impuscati oricare dintre noi; ne-am aruncat pe burta, s-au prabusit geamuri peste noi. Am prezentat comunicatul catre tara, ne-am reintors la etajul 11. Toata noaptea s-a tras ca pe front spre etajul 11. Si dinspre piata, si dinspre Pangratti, si dinspre Dorobanti. Am stat la podea o noapte intreaga. Multa vreme au ramas urmele gloantelor trase spre etaj. Un elicopter, a venit la un moment dat, si a tras asupra etajului 13.


Astea au fost conditiile in care s-a nascut CFSN. Puteam noi sa fi inventat diversiunea cu teroristii? Noi eram tinta acestora. Deci, si asemenea minciuni sunt preluate.


Ele au fost vehiculate de o serie de oameni, elemente frustrate, care nu au facut nimic nici in perioada dictaturii, nu si-au asumat nici un risc in perioada Revolutiei si acum vin sa o faca pe judecatorii natiunii. Aceeasi lipsa de demnitate morala manifesta si cei care au participat la redactarea acestui document.


Ceea ce este trist, este ca asemenea abordari sunt prezente si in manualele de istorie, iar in unele Revolutia este total absenta. Ar  trebui ca in toate manualele de istorie sa fie prezentate documentele de baza:  comunicatul catre tara cu programul Revolutiei Romane, Proclamatia de la Timisoara din 21 decembrie, nu cea din martie. Sa figureze ca documente de baza, de studiu pentru oameni, pentru copii, sa poata intelege ce a insemnat  Revolutia Romana.


Deci, acestea sunt cateva idei care se impun atunci cand analizam un asemenea document politic pe care Presedintele tarii vrea sa-l prezinte ca  document de stat care sa dea  aprecieri asupra istoriei noastre recente. Iar, asa cum bine s-a spus aici, daca se vorbeste de condamnarea dictaturii  comuniste, pai poporul roman a facut-o nu prin vorbe, ci prin fapte. Revolutia Romana a fost manifestarea cea mai radicala a ridicarii poporului impotriva dictaturii. Vin niste scribalai sa dea  lectii celor care si-au asumat si riscuri si raspunderi si care au contribuit esential la infaptuirea Revolutiei Romane".


La reprosul unui participant ca a scris o carte impreuna cu Tismaneanu :

Domnul Ion Iliescu: Nu regret cartea respectiva. El este un oportunist sadea. Dupa anul 2000,  dupa ce castigasem alegerile,  el, desi prieten cu oameni de dreapta  din asa-zisa "societate civila", a apreciat ca este profitabil sa aiba un dialog cu seful statului roman, despre toata aceasta istorie. Doi ani l-am tot amanat. Pana la urma am zis ca nu-i rau. Mi-a dat o lista, pe cinci pagini, de intrebari. Mi s-a parut tematica interesanta si nu regret cartea. Cartea ramane valabila. Caracterul omului este alta treaba.


O interventie: Concret, la Targoviste se vehiculeaza despre complicitatea conducerii garnizoanei militare, care a pus oameni de-ai lor sa traga, ca sa simuleze fenomenul terorism. Si nu numai  acolo. Deci, este vorba de acuzatia adusa conducerii de atunci a armatei.

Domnul Ion Iliescu: Si aici sunt foarte multe relativitati. Confuzii s-au petrecut multe. De ce la Timisoara s-a mai tras, ca acolo lucrurile se incheiasera din 20 decembrie.

Asta inseamna sa ignori realitatile zilelor si noptilor de atunci. S-a prabusit un sistem, s-a prabusit un stat, s-au prabusit toate structurile sale. Cine mai putea sa tina ceva in mana? Iar noi veneam complet din afara sistemului de stat.  Eu fusesem un om izolat complet; eram de sase ani directorul Editurii Tehnice, o unitate cu 60 de salariati cu totul. Ce legaturi aveam eu cu toate structurile de stat de atunci. In plus, eram una din personalitatile cele mai urmarite, cele mai suspectate si cum spuneam cu un filaj pe urma mea la zi, la vedere. Chiar nu se mai jenau. In ultimii trei-patru ani nu se mai jenau; se afisau ca atare ca sa stiu ca sunt urmarit.


In aceste imprejurari, fabulatia cu privire la "teroristi" ca fiind o diversiune pusa la cale de mine si de cei ce am construit CFSN, este o adevarata provocare. Noi sa inventam asa ceva? Nu este o aberatie? Este o abordare politica, partizana, care nu are nimic de-a face nici cu adevarul istoric, nici cu interesele tarii si constituie elementul de baza al unei lupte politice oarbe, surde; ura ii orbeste intr-atat incat devin irationali. Adica uzul ratiunii dispare in aceasta mentalitate care ii domina.

---

Despre autor: