De fapt, primarul Vanghelie n-a gasit in almanahe termenul disolutie si l-a confundat cu lipsa de solutie. De unde si motiunea ca falsa solutie la falsa problema a marelui partid de opozitie incapabil, nedoritor si neinteresat sa darame Guvernul. Liderii PSD de la Bran au analizat la un sprit si au anuntat ca s-au hotarat sa bage motiune de imagine la toamna. Sau degeaba.
Nu recursul la metoda prezidentiala a cacealmalei e de natura sa rezolve problema PSD. Pentru ca problema nu o constituie acceptarea Guvernului minoritar Tariceanu, ci criza de succesiune in care se afla PSD. Strans cu usa de conspiratorii lui Marian Oprisan - noul fan al presedintelui Basescu, Mircea Geoana s-a speriat sa nu fie dat jos si n-a cugetat ca PSD n-are cu cine sa-l schimbe. In afara de Adrian Nastase si Ion Iliescu, ambii cu imagine penala.
Dar "Prostanacul" nu si-a dat seama ce musca si a inghitit momeala aruncata de la Cotroceni, anuntand martial motiunea de cenzura, la fel de martial ca la teatrul de papusi din balciuri. Noaptea nedormita si stropita cu iluzii nu i-a fost un sfetnic bun si a plusat prin anuntul ca vrea sa fie prim-ministru. Bluful motiunii de cenzura e transparent ca aerul. Dar fie presedintele PSD are ceata in fata si nu si-a dat seama (cu) ce (se) joaca, fie chiar a vrut sa creada ca jucatorul de la Cotroceni il va felicita cu sampanie. Poate l-a trezit declaratia consilierului prezidential dezertor de la liberali, Cristian Preda. Geoana nu are scapare. Daca baga motiune de cenzura si trece, el nu intra premier. Daca nu baga motiune, iese de la conducerea PSD. Oricum, PSD e folosit si abandonat.
Cristian Preda s-a trezit vorbind. Involuntar in favoarea Guvernului liberal. Declaratia consilierului prezidential e de natura sa accentueze circumspectia deja manifesta a partidelor fata de ipoteza motiunii de cenzura. Nici un partid, poate cu exceptia PRM care viseaza la "guvern de uniune nationala" si a PLD care viseaza sa ia locul PNL, nu vrea schimbarea Guvernului Tariceanu. Mai precis, consecintele. Fie intrarea la o guvernare care, indiferent de culoare, ar primi impactul nemultumirii populatiei ca efect al stagnarii provocate de tranzitia instalarii, fie iesirea la alegerile anticipate. Dupa alegeri, oricine ar castiga va trebui sa guverneze cu cineva. Presedintele Basescu n-a facut decat sa spulbere puntile de alianta ale PD. Fortand, in acelasi timp, anticipatele. Prin santaj.
Ultima incercare, telenovela ceardasului prezidential cu civicii maghiari, visatori declarati la autonomie teritoriala. Un efect imediat, radicalizarea presedintelui UDMR, Marko Bela, pe post de Szasz Jeno, presedinte al UCM, la inaugurarea panoului cu "Bun venit in tinutul Secuiesc", domnule presedinte. Un efect (nu prea) intarziat, vizat de presedintele Basescu ar fi acceptul, deja formulat in principiu, al UDMR pentru alegeri anticipate. Prin manevrele din Covasna si Harghita, Basescu a santajat UDMR sa profite de momentul in care inca poate trece de pragul parlamentar, evitand "votul uninominal" si competitia cu UCM, care ar lasa minoritatea maghiara fara reprezentare parlamentara.
Iar PSD e divizat si folosit de Basescu. Care incearca sa distruga PSD cu mana lui Cristian Diaconescu, daca el marseaza la iluzia functiei de premier. Voi reveni cu ipoteze.