Cine si-ar mai putea inchipui cum este sa traiesti pe intuneric intr-o perioada in care wattul alearga si se scurge prin contoare cu o viteza uluitoare? Asa traiesc 34 de familii din Sanduleni, judetul Bacau. Cei care o duc asa doar de cativa ani asteapta nervosi si nerabdatori. Vecinii lor, care traiesc la lumina lumanarii de mai bine de 50 de ani, asteapta si ei. Cu resemnare.


Pe drumul european 574, cel care duce de la Bacau spre Onesti, dupa ce-ai coborat dealul si-ai iesit din Coman, o placuta te atentioneaza ca ai intrat in Sanduleni. Chiar de la intrare, pe o portiune de cateva sute de metri, 34 de case se pierd in intuneric. Sunt luminate in treacat de farurile masinilor ce alearga in mare graba spre alte destinatii, mai luminoase.


PROBLEME, OFURI, INDIGNARI. Ne-am oprit la casa lui Sascau Vasile, intr-o dimineata de august. Trebaluieste pe-afara, cu animalele, dar si prin casa, ca s-au apucat de varuit. Vasile locuieste acolo de cand s-a nascut, de 30 de ani. Acum are si el doi copii, o fetita de 5 ani si un baietel de 4 luni. Bateria de 12 volti, pe care o incarca prin vecinii mai electrificati decat el, este singura lui sursa de curent. La ea este alimentat un televizor minuscul, de zece pe zece centimetri, la care-si mijeste ochii fetita. "Uite-asa traim, la lampa si la becul ala mic de-l pun la baterie. Ca n-am avut noroc pana acum sa ne puna si noua cineva curent, chiar daca suntem la drumul european. Mancare trebuie sa facem doar cat mancam intr-o zi, ca se strica. Daca n-avem frigider... asta mic s-a stricat la burta de cateva oria€¦ Chiar daca tinem laptele in apa rece, tot se-nacreste." Noaptea, Vasile mulge vaca cat mai tarziu, pe racoare, la lumina lampii. In grajd mai are un vitel si-un cal. "Animalele sunt singura mea avere. Si acum cateva luni cei de la politie m-au pus sa semnez o hartie ca, daca mi se fura vreun animal, nu am pretentii. Pai, si eu cum pot sa am grija lor noaptea? Daca aud ceva si ies pe intunericul asta, nu-mi da hotul cu ceva in cap?" In timp ce noi stateam la povesti cu Vasile si ai lui, in Valea Turluiului, cum ii zice satului ce-a ramas in afara retelei de electrificare, s-a dus vestea ca "au venit de la Bucuresti niste oamenia€¦ cu curentul". Asa se face ca in curtea barbatului s-au adunat o parte din vecini sa-si spuna oful, dar suguind, dupa cum ii sade bine romanului. "Ei, avem curent! Daca deschidem usile si ferestrele, stiti ce de curent avem? Ne ia pe sus!", ne spune razand a paguba Maricica Sascau, cumnata lui Vasile. Fluieras Romel, un alt vecin care-a cumparat o casuta aici acum vreo sase ani, ne povesteste cum autoritatile locale si cele de la judet s-au tot perindat pe strazile lor. Degeaba, caci nici un firicel de curent nu s-a tras catre casele din Valea Turluiului. "O sa facem si noi ca aia din Ferentari - iesim in strada si blocam circulatia, dam foc la vreun cauciuc, ceva, poate asa sa fim si noi bagati in seama."


IN ASTEPTAREA CURENTULUI. Intre case si drumul european se inalta cativa stalpisori din lemn ce duc un cablu pana-n capatul satului. "Pai, da, avem cablu tv, avem televizoarea€¦ in curand o sa avem si internet. N-avem curent, dar ce ne trebuie?!a€¦", fac oamenii haz de necaz.

Am iesit din curtea lui Vasile Sascau sa vedem si alte case, sa ne facem o idee despre cum se traieste pe intuneric in secolul vitezei. Si-am intrat in cea a familiei Matei. Iulian si Simona si-au ridicat o casa frumoasa si inca n-au terminat-o. Din curte se aude o bormasina cum bazaie ascutit, in timp ce se cazneste sa strapunga un perete. "Avem un generator, dar nu-l putem folosi prea mult. Consuma multa benzina. Platim mai bine de trei milioane pe luna si il pornim numaa€™ pentru sculele astea si seara, o ora-doua. In rest, ne luminam cu asta", ne spune femeia care-a iesit din casa cu o candela fumeganda. Cei doi tineri muncesc in Italia cate doua-trei luni, apoi vin si cu banii stransi continua casa. Cand se termina banutii, pleaca din nou si-apoi iar vin, de fiecare data cu speranta ca vor vedea si stalpul de curent in fata portii. "Cand am cumparat pamantul aici, am vorbit cu domn primar si ne-a spus ca o sa fie curent in maxim un an, sa construim linistiti. Pai, daca stiam ca or sa treaca trei ani si nici gand de curent, cumparam in alta parte", ne spune cu obida barbatul.

Si in curtea lor s-au adunat vecinii, cand au auzit ca-s oameni de pe la Bucuresti care se intereseaza de problema lor. Toti dau vina pe primarul Vasile Dumitru: "Nu-l intereseaza de noi, astia de-aici. L-am tot rugat! «Hai domn primar, ca v-am votat!». Dar el ne-a spus ca, oricum, si cu voturile noastre, si fara ele, tot ar fi ajuns primar. Pai, asta e bataie de joc! Face investitii numai acolo unde are el interese!", ne-au povestit oamenii catraniti. "In actele pe care le-a facut pentru Consiliul Judetean si catre Prefectura, primarul pomeneste de catunul din Valea Turluiului. Pai, asta-i catun? Daca si noi, astia de la ditamai drumul european, suntem catuna€¦ Daa€™ oricum, pana si-n fundua€™ vaii s-a tras curentua€™, asa caa€¦"


COPII IMBOLNAVITI. "M-am intalnit intr-o zi cu domn primar si povestea ca-i cazuse curentul de cu seara. Zicea ca l-au luat nervii stomacalia€¦", isi aminteste amuzata Rodica Brandiu. "Pai, noi ce sa mai zicem, ca stam in fiecare seara fara curent? Am intrat in Europa cu lumanarea-n mana! Si noi ca noi, daa€™ copiii ce vina au? Iarna nici nu apuca sa-si faca temele pana se lasa intunericul si isi strica ochii la lumanare. Generatorul nu-l putem tine prea mult in functiune. La televizor nu se pot uita, iar de calculator nici nu poate fi vorba. Sunt mari diferente intre copiii nostri si ceilalti, si ei simt cel mai tare asta", continua femeia cu amaraciune. Copiii care au bunici in sate iluminate nici nu mai vor sa vina acasa, unde seara trebuie sa mearga la culcare o data cu gainile.

In afara faptului ca nu se pot bucura de televizor, copiii au probleme mult mai grave din cauza lipsei curentului electric. De la fumul lampilor cu motorina se ineaca si fac forme de astm. "Iar de chemi salvarea noaptea nici nu stie unde sa opreasca, daca aici nu se vede nimic", dupa cum ne-a zis Vasile c-a patit-o. Copiii nu au rezultate bune la invatatura, pentru ca nu-si pot face temele. De la lumina flacarii ochii le obosesc, asa ca primesc pedeapsa la scoala - sa stea in pauze in clasa, sa-si scrie lectiile.


IRONII DE-ALE SORTII. Desi nu au curent electric in prize, localnicii din Valea Turluiului au un atelier de reparatii radio-tv! Sidisteanu Gheorghe, depanatorul, are un generator pe care-l porneste cat repara un televizor. Apoi il opreste, ca din banii de pe televizoarele reparate nu si-ar putea plati curentul. Si, tot ca o bascalie a sortii, Maricica Sascau are adunate intr-una din camerele casei vreo cinci televizoare. "Le-am primit cadou de pe la oamenii astia de trec pe-aici cu camioanele. Ia uitati-va cate sunt! Daa€™ ce sa fac cu ele?! Cand or trage astia curent o sa am la ce ma uita!", ne spune femeia zambind cu speranta. Ea are 37 de ani si nu stie cum e sa ai lumina de bec in casa. Pe casele din Valea Turluiului sunt suporti pentru curent, dar pe ei nu odihneste nici un fir. Oamenii au bagat in tencuieli instalatiile electrice. Firele ies din doze neacoperite, becurile sunt insurubate in fasunguri si acoperite cochet cu abajururi din sticla. Frigiderele stau impachetate in debarale, la fel si masinile de spalat. Garantiile s-au scurs, iar aparatele nici n-au fost macar probate. Singurul element care te duce cu gandul ca aici se intampla ceva neobisnuit sunt lampile agatate in perete. "Dar nici lampile nu le mai putem folosi. Gaz nu se mai gaseste si trebuie sa cumparam motorina. Iar motorina face un fum gros si negru, ca la doua saptamani trebuie sa varuiesti", ni se plang oamenii.


TREI PRANZURI PE ZI. Toti localnicii din zona au iesit pe la porti si-au asteptat rabdatori sa le vina si lor randul sa le trecem pragul. "Veniti si la noi!", auzim cand dintr-o parte, cand din alta. Tanti Lucica este o femeie de 71 de ani care traieste aici inca din a€™58. Iar mosua€™ ei sta tocmai din a€™48. Au sperat ca vor prinde si ei in viata asta ceva luminaa€¦ si inca mai spera. Le-am promis insa ca ne vom intoarce pe inserate. Seara, cand ne-au vazut masina, copiii au inceput sa dea sfoara in sat. "Au venit! Au venit!", si, cum nu ne rabda inima sa-l sarim pe vreunul din cei care ne asteptau de parca noi aduceam firele aducatoare de lumina, am intrat, pe rand, la fiecare. La ora 21:00 deja orbecai prin gospodariile oamenilor. Tanti Lucica ne povesteste, regland flacara lampii, cum socoteste sa faca o oala de ciorba astfel incat sa-i ajunga "trei pranzuri". Dimineata, cand o face, apoi pe la amiaza si, daca seara nu mai pot manca tot ciorba, macar sa tina pana a doua zi de dimineata. "E greu si cu drumurile la Bacau sau la Onesti, ca sa cumparam mancare. N-ai cum sa cumperi decat pentru o zi, ca altfel se strica. Mai ales carnea. Dar poate da bunul Dumnezeu sa puna si la noi lumina. Macar un an sa apuc s-aprind si io becu-n casa!"


LUMANARI PENTRU TOTI... Mare Maria are cinci copii si sta aici, in Valea Turluiului, de cand s-a nascut. Seara se aduna toti in casa si mananca la lumina lumanarii. Casa straluceste de curatenie, dar nu suficient cat sa se dispenseze de lumina lumanarilor. "Am aprins lumanari pentru tot Bacaul!", spune femeia glumind amar. Parintii Mariei locuiesc si ei de prin a€™60 in casa in care ne-au primit. "Ne-am obisnuit asa, ca de-o viata stam fara curent, dar uite ca au inceput sa ne fure animalele din curte." Li s-au furat si carlanul, si vaca cu tot cu vitel, de trei ori in doi ani. "Inainte nu se intampla asa ceva. Pe noi Ceausescu a vrut sa ne darame, sa ne mute la bloc, dar a venit Revolutia si n-a mai apucat, de-aia am ramas noi aici fara lumina. Dar uite ca nici astia de dupa n-au facut nimica€¦", ne povestesc batranii cu chipul palpaind in ritmul flacarii de pe masa.


CEAUSESCU E DE VINA. La primarie l-am gasit doar pe viceprimarul Onea Vasile, ca "primarul e in concediu". Ne-a spus ca problema de la Valea Turluiului este cunoscuta si la Consiliul Judetean, si la Prefectura, dar ca nu sunt bani. Nu stia valoarea proiectului, doar ca "este necesara o lucrare de anvergura". Ne-a povestit viceprimarul ca s-au facut multe investitii in comuna: un pod peste albia Tazlaului, s-au reabilitat scoli, caminul cultural, s-a asfaltata€¦ dar bani pentru electrificarea celor din Valea Turliului nu s-au gasit. "In a€™61, cand s-a electrificat satul, Ceausescu s-a oprit la curba. Voia ca sa-i aduca pe toti in vatra satului, asa ca pe cei de-acolo urma sa-i darame si sa-i mute la bloc.

Apoi a venit Revolutia si ei au ramas acolo. Au mai venit si altii..." "Pai, dupa Revolutie nu s-a mai ocupat nimeni de ei, ca-s totusi 17 ani de-atunci?", l-am intrebat noi. "S-au mai facut demersuri, dar n-au fost bani." "Oamenii acestia platesc taxe la primarie?" "Ei, da! Platesc!", confirma vicele. "Pai, si au vreo utilitate in zona?" "Ei, n-aua€¦ daca nu s-a putut!" "Pai, si ei au votat!" "He-he-he, la cati sunt ei acoloa€¦ 34 de case nu inseamna prea multe voturi! Oricum suntem pe lista consiliului la numarul 4 in programul acela guvernamental cu electrificarea, dar e posibil sa se traga la iarna sau sa se intinda si pana in 2009 sau chiar 2010a€¦ Depinde cand or veni banii."

Am reusit sa vorbim si cu primarul, la telefon. El ne-a spus ca valoarea proiectului se ridica la 3 miliarde si jumatate de lei vechi. Vasile Dumitru este primar din a€™96. Zice ca inca de-atunci a facut primul proiect si a inceput demersurile pentru pornirea electrificarii. "Dar n-am reusit. La nivelul judetului toate forurile cunosc situatia din Valea Turluiului. Ne-au spus ca suntem prioritate in programul electrificarea 2007-2009." Ne-a enumerat si parte din investitiile care s-au facut in comuna: "26 de miliarde podul, 18 miliarde caminul culturala€¦ Si asfaltarea ne-a costat foarte multa€¦ Dar aici n-am gasit sprijin, n-am gasit sursa de finantare, 3 miliarde si jumatate nu s-au gasit pe nicaieri".

L-am intrebat pe primar daca pentru domnia sa chiar nu conteaza voturile celor din Valea Turluiului. "Eu n-am spus asa ceva, ne-a raspuns, eu incerc sa le trag lumina, dar n-am spus asa ceva."