In ciuda integrarii Romaniei in NATO si UE, a considera ca democratia autohtona este consolidata este o ironie politicianista autopersiflanta si o contraevidenta empirica.
Politicienii nostri cred ca prioritatile sunt organizarea alegerilor europarlamentare (deja amanate) si votarea proiectului votului uninominal. Dar de fapt, cu sau fara rezolvarea acestor restante, prioritatile sunt cu totul altele. Statul de drept ramane o fictiune. Separarea puterilor in stat este doar un articol constitutional, nu un principiu constitutiv al sistemului nostru democratic. Partidele politice parlamentare sunt esecuri institutionale socante. Voit sau involuntar, toti liderii politici de pana acum au contribuit la acest faliment democratic. Basescu, Tariceanu, Geoana, Iliescu, Boc, Stolojan, Marko sau chiar politicienii ceilalti, cei minori, fac parte din aceeasi familie conspirativa antidemocratica. Sunt complici la un atentat impotriva democratiei. Este o iluzie sa crezi ca ai nevoie de reformarea clasei politice, cand de fapt ai nevoie de o completa reasezare a sistemului institutional.
Intentia PSD de a depune o motiune de cenzura impotriva Guvernului Tariceanu poate fi considerata din perspectiva teoriei jocurilor drept un joc politic din care fiecare partid parlamentar are cate ceva de pierdut. De aici si dificultatea liderilor partidelor de a-si preciza un punct de vedere coerent. Problema nu este inlocuirea unui guvern minoritar PNL-UDMR cu un alt guvern minoritar sau majoritar, ci pur si simplu inlaturarea completa de pe scena politica a partidelor care nu ca au falimentat democratia (pentru a fi falimentata, democratia trebuia mai intai sa existe), ci au impiedicat mereu consolidarea ei. Desi termenii teoriei maioresciene a formelor fara fond par desueti, democratia romaneasca este o forma fara fond. Cum ar spune Alexis de Tocqueville, democratia este imposibila fara o stare morala si intelectuala corespunzatoare a natiunii. Sau daca ar fi sa folosim terminologia lui Almond si Verba, democratia fara o cultura politica democratica, civica, participativa este o imposibilitate logica si institutionala.
Trebuie sa ai mult sange rece ca sa nu-i injuri, blestemi sau chiar ca sa nu dai o lovitura de stat. Daca inca mai crezi in democratie, trebuie sa procedezi tot institutional, sa participi la alegeri si sa le castigi, sa-i inlaturi de la putere pe cei care fac parte din categoria majoritara a incompetentilor democratici. Repunerea democratiei pe baze solide nu este imposibila si tardiva. A cazut chiar si regimul comunist totalitar, despre care profesorii nostri de la facultate ne spuneau ca este etern. Dilema celor care inca mai cred ca totul se poate schimba este daca sa procedeze ca la carte sau sa apeleze la mijloace de autoritate sau chiar populiste. Iar alternativa cea mai proasta este autoreproducerea sistemului, stagnarea sa. Sau poate ca trebuie sa apelam la Dumnezeu, cum se roaga taranii si preotii din zonele bantuite de seceta, ca sa dea ploaie.