Desigur, nu ii voi suspecta, asa cum poate ca ar face-o unul dintre personajele exotice ale tranzitiei, pe democrati ca ar fi reprezentantii „civilizatiei serpiliene". Ma voi referi insa la o siretenie executata cu singe rece de catre cei de la PD.

Un anume oportunism, populist si nu popular, e parte integranta din brandul politic numit PD. In compozitia aceluiasi brand intra si stiinta bine insusita a cultivarii intrigilor care produc tensiuni si victime si care pot aduce beneficii pentru democrati; (si) in privinta aceasta, Traian Basescu - un fel de alfa si omega pentru PD - e mare maestru.

Pentru acest moment, operatiunea „motiunea PSD impotriva guvernului Tariceanu II" nu se putea lipsi de o anume „expertiza", in care siretenia e element de baza, venita dinspre democrati. Dind onest inapoi filmul evenimentelor, vom descoperi un mecanism abil, simplu, viclean. Initial, referirile la o eventuala motiune de cenzura pe care o vor depune social democratii in septembrie nu au circulat singure pe agenda mediatica a verii. In aceeasi perioada, pedistii, prin vocile lor oficiale, spuneau direct sau sugerau ca vor vota orice motiune de cenzura care are ca tinta actualul Executiv.

Ulterior, optiunea democratilor s-a schimbat, pe ici, pe colo, prin partile esentiale. Nu ma refer la ironiile - justificate - pe care democratii le arunca social democratilor, formulate pe aceasta idee: de vreme ce vor sa depuna motiune si pentru Cabinetul Tariceanu I, care, apropo, nu mai exista, de ce nu depun motiune si impotriva guvernelor Ciorbea sau Isarescu? Am in vedere faptul ca democratii insista ca PSD, in cazul in care va depune motiunea, sa nu tina cont de PD. Mai mult, spun liderii democrati, acum, interesul lor e legat, in general, de probleme de administratie, in particular, de problemele aferente inceperii anului scolar, asa incit nu au timp de chestiuni politicianiste, precum motiunile de cenzura. Abili, democratii dau „pe surse" ca, la o adica, nu s-ar simti deranjati daca ar veni la guvernare chiar si fara anticipate, dar oficial, pozitia lor e ca nu vor sa aiba de-a face cu „politicianisme ieftine". Stupefiant? Hm? Oarecum si numai pentru cei care refuza traditia, logica si profilul raboinic al democratilor. Repet: reteta aceasta de actiune e parte a recuzitei de lupta politica a PD.

Din fericire pentru PD si din nefericire pentru PSD, in fruntea social democratilor se afla Mircea Geoana. Motiunea trebuie depusa, altfel Geoana isi intareste renumele pe care i l-a fabricat Ion Iliescu. Motiunea insa trebuie si negociata, iar Geoana are deja serioase probleme. PRM nu voteaza. PD, cum spuneam mai sus, a descoperit subit ca are alte treburi. Dar, mai ales, PSD nu vrea sa negocieze motiunea decit la Sfintul Asteapta. Ca sa repare din imaginea de lider obisnuit cu rateurile si gafele, seful PSD trebuie sa aiba succes cu motiunea. Geoana e insa in labirint; la iesirea din el, s-ar putea sa nu il mai astepte scaunul pe care il ocupa acum. In aceasta privinta, premierul Tariceanu a spus adinc: Geoana a facut prima mutare, dar nu s-a gindit la a doua si la a treia. Pe de o parte, acestea se anunta teribile pentru el. Pe de alta parte, cu ajutor de la PD, Geoana si PSD trebuie sa mute si macar sa mimeze cit se poate de convingator ca vor sa doboare un guvern ridicat pe umerii social democratilor.

Mai e ceva, apropo de cameleonismul PD: acum, strategia utilizata in chestiunea motiunii le foloseste democratilor. Altfel, utilizarea unei asemenea retete nu da bine deloc atunci cind ai gura plina de cuvinte precum: „parteneriat", „incredere", „colaborare"; la limita, „onoare" chiar.