Propun un efort de imaginatie dupa cum urmeaza. O piscina plina cu bere care ramane mereu locului si niste lucruri care trec pe langa ea. Pe marginea piscinei, un halat de matase cum am vazut eu in videoclipurile cu afro-americani (sic!) umbla ce umbla, dupa care pleaca. La fel, un catel d-ala fara blana, urat ca o oaie proaspat tunsa, care niciodata nu stiu cum se scrie si care latra ce latra, dupa care pleaca si el (cainele, nu oaia proaspat tunsa). Piscina insa ramane. Si nu doar ca ramane locului, dar ramane si plina, adica n-o bea nimeni sau ceva.   Asta inseamna un singur lucru: ca "Toate trec, berea ramane". Asa se face ca, urmare a lansarii pe piata a unui slogan publicitar de extrema inteligenta si subtilitate, nici despre pietre nu se mai poate spune ca raman, pentru ca numai berea singura ramane, iar pietrele trece. De exemplu, daca l-am pune pe baiatul ala care a inventat sloganul (pentru ca sunt sigura ca e baiat) sa stea el in aceasta piscina plina cu bere si daca noi am lua o caramida si am arunca-o, din greseala, in piscina, nimerind, din greseala, direct in capul care a scos sloganul, am putea presupune ca nici macar acel baiat nu ar mai ramane, el ducandu-se in vesnicia sloganurilor lui inteligente. Ce ar mai ramane din el? Doar o idee, bineinteles. Ideea de "el", dar nici despre aceasta nu se poate presupune ca ramane, din moment ce am admis din start ca "toate trec", numai "berea ramane". Berea ca berea, bun, ramane. Am admis ca berea e vesnica, dar acuma ma gandesc ca vine un cutremur si se darama piscina, actiunea avand drept urmare un fenomen esentialmente tragic: se varsa berea. Dar unde se varsa berea daca nu are unde sa se verse, deoarece am admis din start ca "toate trec" si numai "berea ramane". Si oricum, daca toate trec si numai berea ramane, pentru ce mai ramane berea daca tot nu e nimeni s-o consume?   Si daca berea e singura care ramane, cine o mai face? Si  cu ce ustensile, avand in vedere ca "toate trec", asa cum am admis din start. Asa cum am admis din start, toate trec, deci si speciile intra in extinctie, oamenii dispar de pe suprafata planetara, nici foci nu mai exista, nimic, nimic, nici macar Pamantul in sine, ca sa sustina berea. Din cauza incalzirii globale, berea, singura care a mai ramas, si care atarna asa, in nespatiu, a inceput sa fiarba si, neavand unde sa se evapore, pentru ca nu mai exista nici atmosfera, nici stratosfera, nici alte sfere, deci daca n-are unde sa se evapore, se intoarce inapoi pe... pe ce?... unde se plictiseste de una singura, pentru ca nici Dumnezeu nu e, ca sa aiba cu cine sa vorbeasca. Deci avem de-a face aici cu o bere cu probleme psihice, care n-o sa fie niciodata sanatoasa, pentru ca nu mai e nici un psihoterapeut s-o sfatuiasca de bine. De aici rezulta clar: cel mai naspa e sa fii bere pe nepamantul asta.