De cind e presedintele PSD, Mircea Geoana nu s-a luptat in fapt nici cu guvernele de dreapta Tariceanu I si II - de al doilea nici macar nu s-a mai sinchisit -, nici cu „justitia lui Basescu", nici cu Ion Iliescu sau Adrian Nastase, ci cu o eticheta.

Aruncat peste umar intr-un moment de mare inspiratie de catre fostul presedinte al Romaniei, stigmatul cu pricina i-a facut lui Geoana viata un iad. Precum un ciine caruia i s-a agatat o tinichea de coada, seful PSD s-a tot invirtit in cerc pina a ametit. Pe principiul cui pe cui se scoate, lui Mircea, ca sa-l citez pe Viorel, i-ar fi de folos acum un sut in dos. Dar in politica nici asta nu-i gratis. Pina si pe asta trebuie sa-l meriti. Figura sa de buimac nu e o intimplare genetica si nici politica. Tine, daca vreti, de ceva ce s-apropie de definitia „inteligentei emotionale", acea stiinta a trairii coerente si consecvente cu tine insuti. A vrut, dar n-a putut, pentru ca n-a inteles ca nu avea de gestionat un partid, ci de tratat un cancer. Cind a fost inhamat la cirma PSD, aceasta creatura a tranzitiei intirziate, Mircea Geoana avea de ales intre a o conduce pe drumul Damascului si a-i cheltui cinic banii de pensie. Intre a o reinventa pregatind-o pentru vremuri mai bune si a-i exploata pina la capat mostenirea lasata de predecesori. In ambele variante, cineva i-ar fi ridicat o statuie. Electoratul de stinga in prima, cel de dreapta in a doua. Dar Mircea Geoana a ales sa nu aleaga de fapt nimic. Leadership-ul sau, vorba vine, e un lung tratament cu hapuri pe care le-a inghitit de fiecare data cind unul sau altul i le-a intins pe palma.

Ce retii in dreptul lui Geoana daca te-apuci sa recapitulezi scurta istoriei a acestei toxiinfectii politice, numita PSD, in afara de o suma nesfirsita de compromisuri fara sens? Cind a dat bine, pe la inceputul mandatului sau, a dat si el in baronii partidului. Acum le maninca din palma. Pe Adrian Nastase l-a sustinut cind DNA cerea votul Parlamentului pentru perchezitia din Zambaccian, dar n-a pregetat sa-i traga de sub fund fotoliul de presedinte al Camerei Deputatilor pentru a-l ceda celor de la putere. Doua decizii in perfecta contradictie cu ideea de justitie si de interes politic. Dar nimic nu a intrecut in ambiguitate sinucigasa relatia sa cu Ion Iliescu. Parca s-ar fi incapatinat sa-l confirme la fiecare pas. Ba a incercat sa-l ridiculizeze, ba l-a tamiiat. Nici cu asa-numitul Grup de la Cluj n-a reusit sa ramina consecvent in ciuda unui sprijin pe care acesta i l-a acordat aproape neconditionat. Nici pesedist inteligent sa fii si nu mai ai cum sa intelegi ceva din ce a vrut Mircea Geoana sa faca din acest partid. Cu ce mesaj intra PSD-ul lui Geoana in proxima perioada electorala? Iata singura intrebare pe care ar trebui s-o puna consilierii sai britanici electoratului roman daca vor sa inteleaga ce se mai poate face cu PSD. Cu un singur succes se poate lauda acum liderul PSD. Cu faptul ca a rezistat in fruntea partidului si ca va mai ramine macar pina la primele alegeri, cele pentru Parlamentul European.