Moartea lui Elvis Presley are paradoxal un element pozitiv: starul este si azi pe scena, inegalabil, cu chitara sa in mina.

Fragment din jurnalul personal. "Costinesti, 16 august 1977, ora 9.59. La difuzorul din tabara de corturi rasuna acordurile „Valurilor Dunarii", fondul sonor care precede ora exacta si buletinul de stiri la Radio Vacanta. Dupa trei minute, crainica, cu o tonalitate joasa, anunta ca va urma o informatie importanta, inca neconfirmata. Dupa alte cinci minute revine si, extrem de confuz, spune ca o agentie de stiri americana ar fi anuntat decesul lui Elvis Presley. Atit. Sint stana de piatra. Prin ceata aud ca va reveni. La corturile din jur, toti sint transfigurati, au iesit afara si striga, disperati, „cine are un tranzistor"! Urmeaza sapte ore de cosmar. La 5 dupa-amiaza vine, din pacate, confirmarea de pe un tranzistor care prindea Europa Libera. Mai am patru zile de stat la Costinesti, dar vacanta mea s-a terminat". 15 august 2007. Cu mintea ziaristului, care, desi este pe „politic", are de peste 35 de ani muzica in singe, ca „elev" al marelui Cornel Chiriac, imi pun mai multe intrebari. Ce s-ar fi intimplat daca pe 8 ianurie a.c., la Graceland, Elvis ar fi suflat in cele 72 de luminari ale tortului aniversar? Ar mai fi pastrat titlul „The King"? Ar mai fi cintat? Si daca da, ar fi strins pe stadioane 90.000 de spectatori ca sexagenarii de la Rolling Stones? Ar mai fi fost in voce ca Tom Jones si alti citiva veterani ai anilor de virf ai pop-ului de acum trei decenii? Sau ar fi alunecat pe tobogan ca „megastarul" Michael Jackson? Ori ar fi fost un star pensionar ca Tony Bennett, cu reveniri sporadice si pentru un public restrins? Sau, sau, sau... La toate aceste intrebari nu se poate raspunde si nici nu vreau sa incerc sa-mi imaginez, speculativ, un raspuns. Un singur lucru este cert: prin plecarea prematura a lui Elvis, acum 30 de ani, imaginea lui ramine, etern, cea a lui „King Of Rock’N’Roll". O alta constructie vizuala nu poate exista nici macar abstract. Tot asa cum nimeni nu si-o poate imagina pe Marilyn Monroe in roluri de bunica, ci doar de ingenua blonda, de a doua „logodnica a Americii". Prin 1974, la presiunea presei si a agentilor din showbiz, cei patru Beatles erau sa se reuneasca. Au renuntat in ultimul moment. „Daca o faceam, nu mai eram «The Beatles»", spunea atunci John Lennon. Ca si The Beatles, Elvis Presley ESTE, si in prezent, Elvis Presley.