Alexandru Condeescu

A fost un om de un echilibru caracterial impecabil si sunt convins ca acest echilibru venea din organica lui bunatate. Eu n-am stiinta sa fi facut rau nimanui sau sa fi avut dusmani redutabili. Motto-ul existentei sale pare sa fi fost cel care l-a calauzit toata viata si pe tragic disparutul nostru prieten, Florin Hurghis: "Bine faci, bine gasesti". Alexandru Condeescu a facut bine tuturor cat a putut. Si a putut mult. Cine altul decat el sa fi tinut in mana, cu tact, cu rabdare, si - ma repet - cu bunatate, o institutie atat de dificila, plina de orgolii si idiosincrazii precum Muzeul National al Literaturii Romane? A stiut, sub cupola si-n rotonda Muzeului, sa impace adversitati, sa nasca, daca nu prietenii, macar respect reciproc, sa ofere, prin greu egalabila sa paleta de programe, o sansa fiecarui artist care i se adresa.
Va fi foarte greu, aproape imposibil, de inlocuit. Ceea ce, totusi, ma mai consoleaza, in acest ceas greu, e ca, poate, acolo, "intr-o stea" - vorba lui Octavian Paler - se va intalni la un taifas de taina cu prietenul si nasul sau, Nichita Stanescu.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

---

Despre autor: