PSD la mana lui Basescu

Ieri, in al doisprezecelea ceas, Mircea Geoana s-a dezlantuit. A anuntat condamnarea la moarte, pana la 10 septembrie, a Guvernului Tariceanu 2. Sub motiv ca este de o ineficienta sinucigasa pentru interesul national. Si ca, din vina Executivului, cetateanul roman nu poate beneficia de avantajele unei cresteri economice care dureaza de sapte ani. Iar decizia PSD, conform liderului acestui partid, a fost luata in unanimitate. In realitate, PSD nu mai are incotro. In scurt timp, jocul dublu poate fi sinucigas. Ce urmeaza? Fie Mircea Geoana blufeaza, sub teribila presiune atat a electoratului, cat si a filialelor, ceea ce inseamna ca parlamentarii PSD nu se vor stradui sa tranteasca Guvernul, fie motiunea va trece. Si atunci, Guvernul liberal e pierdut. Dar asta il aduce pe Geoana la mana lui Basescu.
Adevarul este ca liderul PSD este incoltit. De propriul partid. Care, treptat, cel putin asa arata sondajele de opinie, isi pierde electoratul. Evident, nu nucleul dur. Dar PSD, pentru a reveni la putere, are nevoie de minimum 30 la suta din totalul voturilor ce vor fi exprimate la alegerile parlamentare. Ca sa le obtina, va trece prin incercarea alegerilor locale. Daca nu castiga alegerile locale si nu va dispune, la inceputul anului viitor, de suficienta forta in teritoriu, e greu de presupus ca va ocupa prima pozitie in legislativele din toamna aceluiasi an. Iar pana atunci, ar urma sa aiba loc scrutinul pentru Parlamentul European. Care, chiar daca nu este decisiv in planul luptei politice interne, reprezinta un important semnal in ceea ce priveste forta diferitelor partide. Rezultatul lui poate crea un avantaj sau un handicap psihologic, cu efecte directe asupra electoratului vulnerabil. Explicatia acestui ciudat fenomen, prin care, in cea de-a doua parte a ciclului electoral, trece un partid din opozitie care, in loc sa creasca, scade in sondaje, este rezultatul unui proces dramatic: in timp ce PSD, statornic in opozitie incepand din decembrie 2004, este perceput ca un aliat al Guvernelor Tariceanu, pentru ca a cochetat cu liberalii, PD, care pana de curand s-a aflat la putere in alianta cu PNL, face o figura mai autentica de partid de opozitie. Ceea ce s-a intamplat chiar si atunci cand PD se afla la guvernare. Ca sa nu mai vorbim de Traian Basescu, perceput in continuare mai degraba drept lider al acestui partid decat in calitatea sa de sef de stat si care, si el, ii bumbaceste non-stop pe liberali. Ei bine, acest joc de imagine ii costa voturi pe social-democrati. Care ar putea, alergand in fine singuri pe culoarul stangii - din moment ce PD s-a dat de trei ori peste cap, proclamandu-se partid popular de dreapta - sa castige detasat rundele electorale din 2008. Si sa revina la putere. In situatia in care nu se va intampla astfel, pentru PSD va fi un dezastru. Inceputul sfarsitului. Mai ales ca acest partid este mai legat decat toate celelalte la un loc de ciolanul puterii.
In aceasta situatie, liderii locali PSD incep sa puna o presiune din ce in ce mai mare pe Mircea Geoana, obligandu-l sa intoarca macazul. Renuntand la duplicitate. Si facand o opozitie reala. Care nu poate conduce la altceva decat la spulberarea Guvernului. In functie de aceasta reactie de jos in sus, se desfasoara si jocurile pentru putere la nivel inalt in PSD. Baronii centrali mizeaza pe o reasezare a liniilor de forta. Eventual, chiar pentru trecerea stafetei politice dintr-o mana in alta.
Acum, daca PSD este cu adevarat hotarat sa darame Guvernul Tariceanu, acest partid va plati scump naivitatea de a se fi lasat pe mana partenerilor politici vremelnici, atunci cand s-a pus problema demiterii lui Basescu. Si unde mai pui ca nici PSD nu si-a mobilizat prea mult propriul electorat. Din presedinte-spectator si turist prin Covasna si Harghita, Basescu ar putea fi transformat, chiar de catre PSD, in presedinte-jucator. Pentru ca un nou prim-ministru nu poate fi desemnat decat de seful statului.

---

Despre autor: