Omenirea nu are prea multe solutii de lupta impotriva schimbarilor climatice. Reimpaduririle rezolva doar partial problema dioxidului de carbon din atmosfera. Ele trebuie dublate de utilizarea energiei alternative, de metode industriale (pomparea directa a CO2 in apa oceanului, la mare adancime, sau ingroparea gazului).


Opinia publica identifica drept factor principal pentru incalzirea globala si schimbarile climatice defrisarea padurilor, considerand ca rezolvarea problemelor consta intr-un program de reimpadurire masiva. Adevarul este ca responsabile pentru emisia de dioxid de carbon in atmosfera sunt, alaturi de defrisari, o multitudine de alte activitati umane: arderea combustibililor fosili (pacura, carbune) pentru productia de energie electrica si termica, arderea combustibililor fosili (benzina, motorina) pentru transporturi, productia de ciment pentru constructii (o tona de ciment elibereaza o tona de CO2), productia de otel si de materiale sintetice, agricultura, etc., iar solutia problemelor nu este nici pe departe atat de simpla.


REZOLVARE PARTIALA. Reimpadurirea rezolva doar partial problema dioxidului de carbon din atmosfera, pentru ca un arbore ajunge la maturitate in zeci de ani, procesul fiind lent, iar cantitatea de dioxid de carbon stocata in trunchiul sau prin fotosinteza este eliberata la loc in atmosfera dupa moartea copacului, prin fenomenul de putrezire sau prin arderea materialului lemnos rezultat. Pentru ca dioxidul de carbon rezultat sa ramana fixat in sol este nevoie ca trunchiul arborelui sa sufere un proces de incarbonizare (fosilizare), transformandu-se in carbune, dar acest fenomen se produce numai in conditii speciale si in perioade foarte indelungate de timp (ere geologice).


In raportul asupra incalzirii globale publicat de Grupul Interguvernamental pentru Schimbarea Climatului (IPCC), s-a pus accentul pe solutii rapid aplicabile, cum ar fi eficientizarea productiei de energie electrica si termica prin cresterea randamentului si reducerea cantitatilor de combustibili fosili consumate in proces, precum si pe folosirea energiilor nepoluante. Utilizarea energiei solare, energiei eoliene, a mareelor si a energiei geotermice, ajuta substantial la reducerea cantitatilor de CO2 eliberate in atmosfera. Folosirea energiei nucleare este de asemenea o solutie vizata pentru diminuarea cantitatilor de gaze cu efect de sera, dar a fost subliniata necesitatea ca productia acestei forme de energie sa fie corelata cu o politica serioasa de reducere a riscurilor ce decurg din utilizarea acestei tehnologii.


Raportul a pus in evidenta si cateva metode industriale ce se contureaza in prezent pentru reducerea cantitatii de CO2 din atmosfera, prin fixarea acestuia in sol prin procese speciale de mineralizare, prin pompare directa in straturile geologice chiar in procesul de extractie a gazelor naturale sau a petrolului, prin pompare directa in straturi geologice saline (ce sunt potrivite pentru retinerea CO2 pe timp indelungat), sau prin pomparea directa a CO2 in apa oceanului la mare adancime, solutie potrivita pe termen scurt. In acest din urma caz, gazul formeaza cu apa o solutie de acid carbonic care, in timp, elibereaza dioxidul de carbon continut.


IMPACT PE TERMEN LUNG. Problema utilizarii pe scara larga a acestor tehnologii este ca procesul de captare si stocare a dioxidului de carbon mareste costurile, iar firmele implicate in productia de bunuri si energie nu au interes sa le aplice. In plus, impactul pe termen lung al acestor tehnologii asupra mediului nu a fost bine studiat, fiind necesare in continuare fonduri si programe sustinute de evaluare a costurilor, riscurilor si beneficiilor rezultate. Dar partea cea mai dificila a procesului de reducere a gazelor cu efect de sera este acordul natiunilor pentru implementarea unei politici globale care sa traseze o strategie-cadru cu obiective precise si sanctiuni, strategie fara de care nu este posibila stoparea fenomenului de incalzire globala.


Solutiile propuse de oamenii de stiinta pentru diminuarea dioxidului de carbon din atmosfera