Legenda unei afaceri sau Afacerea unei legende

Cei care-si mai aminteau spuneau candva ca acel 4 octombrie 1883 fusese o zi insorita. Era ziua in care Orient Express-ul pornea pe primul sau drum catre minaretele Constantinopolelui. Pentru aproape un secol, avea sa fie sinonimul calatoriilor de lux de-a lungul Europei, al romantismului, dar si al aventurii. TOAMNA PARIZIANA. Plecarea trenului de lux in voiajul sau inaugural din Gare de Strasbourg, ulterior redenumita Gare de l'Est, pentru ca mai apoi sa taie intreg continentul in doua trecand prin Strasbourg, Viena, Budapesta si Bucuresti, incerc sa mi-o inchipui impreuna cu domnul Raymond Winieka-Ripotot. Denumirea functiei sale in cadrul companiei pe care de mai bine de douazeci de ani o reprezinta si care sta inscrisa in josul numelui pe cartea de vizita - directeur hotelier Venice Simplon Orient-Express -, m-a provocat de la bun inceput la un exercitiu de limba franceza aplicata. Am renuntat insa repede. Rafinata si sugestiva, mi-a fost teama c-as bagateliza traducand-o. Am s-o las ca pe-un mister. Unul dintre misterele Orient Express-ului.

"In acele vremuri, de la Bucuresti, trenul se oprea la Giurgiu", incepe o binevenita lectie de istorie domnul Ripotot. "Acolo pasagerii traversau Dunarea cu bacul, pentru a se imbarca ulterior la Rustchuk intr-un tren austriac. Contrastul dintre luxul Orient Express-ului si vagoanele obisnuite de calatori, de cele mai multe ori nu tocmai in cea mai buna stare, nu putea fi mai mare. Apoi la Varna luau ferry-boat-ul cu destinatia finala Constantinopole. Dar curand asta avea sa fie doar una dintre rute", adauga domnia sa.


VOIAJ DE LUX. "Traseele au variat mult pe masura ce liniile ferate s-au extins din ce in ce spre zonele cele mai indepartate ale estului Europei. E o informatie gresita, care s-a perpetuat in timp, ca Orient Express-ul era un singur tren care lega pe-o unica ruta Parisul, capitala Europei acelor vremuri, de Portile Orientului. De fapt la putin timp dupa deschiderea acestei prime linii, au aparut si alte rute care nu aveau ca destinatie viitorul Istanbul, odata cu dezvoltarea a ceea ce mai tarziu aveam sa numim . Calatorii veniti de la Londra puteau lua trenul din Ostend spre Varsovia sau din Calais spre Constantinopole via Venetia, pentru ca mai apoi, in 1906, aceasta ultima ruta sa profite de constructia tunelului Simplon, de la care trenul calatorind pe aceasta ruta si-a luat si numele". Iar denumirea cumpaniei inscrisa pe vagonul-emblema al trenului isi explica in ochii tuturor originea.
Ca oricare dintre angajati, domnul Ripotot este intai de toate un mesager. Sau poate doamnia sa cu atat mai mult. Apoi este gazda. Alaturi de directorul trenului, managerul vagonului restaurant sau al cabinelor si seful bucatar, fiecare in uniforma lui inconfundabila, il poti vedea intampinandu-si oaspetii pe peronul garii in care legenda pe care o are in grija se odihneste inainte de a-si continua calatoria. "Orient Express-ul este o poveste frumoasa, iar noi avem datoria s-o spunem mai departe", il poti auzi spunand. Fara vorbe...
Dar acum este ora de istorie. Istoria unei afaceri, profitabile fara discutie, dar totusi istorie...

Intrerupte de Primul Razboi Mondial, cursele regulate ale Simplon-Orient-Express-ului s-au reluat de la Paris la Constantinopole, via Venetia, introducandu-se acum si ruta alternativa catre Atena. Apoi, in 1932, companiei i s-a adaugat si un alt tren, Arlberg-Orient-Express, pe linia Zürich-Viena-Budapesta-Bucuresti. A fost momentul de glorie a acestei mari companii de traditie caci, odata cu izbucnirea Celui De-al Doilea Razboi Mondial si dezvoltarea tot mai intensa a transportului aerian, extinderea transportului feroviar de lux s-a oprit inevitabil. Numarand acum cateva sute de vagoane a caror costuri de intretinere nu se mai justificau, vechea Compagnie Internationale des Wagons-Lits ajunge peste decenii, la inceputul anilor '70, sa fie reprezentata doar de cateva vestigii ale gloriei de odinioara, doua-trei vagoane de dormit atasate cand si cand trenurilor obisnuite de calatori.


O LEGENDA LA MEZAT. Ultimul voiaj a avut loc pe 19 mai 1977. Ca urmare, compania a scos la vanzare aceste vagoane inca functionale, dar intr-o stare deplorabila, in luna octombrie a aceluiasi an, in cadrul unei licitatii organizata la Monte Carlo. O legenda era scoasa schimbata pa cativa arginti...

"James B. Sherwood, presedintele Sea Containers Group, a cumparat aceste prime vagoane", isi aminteste domnul Ripotot, "fara sa-si dea seama insa ca va fi doar inceputul unui lung si greu drum, o frumoasa aventura, de-a lungul si de-a latul Europei in cautarea tuturor celor necesare pentru ceea ce astazi este Venice Simplon Orient-Express. Asta tinand cont si de faptul ca vagoanele in sine fusesera construite atat in Franta cat si in Marea Britanie, iar accesoriile proveneau din cele mai variate colturi ale lumii, cristal venetian, tapiserii orientale, portelanuri chinezesti si piese de mobilier din cedru sau lemn de trandafir. Iar cum ambitia noastra era sa restauram totul asa cum fusese odinioara, am declansat o adevarata vanatoare, adunand orice ne-ar fi putut fi de folos, de la planurile originale ale trenului sau fotografii de epoca si pana la cateva zeci de panouri din lemn apartinand lotului din 1883 pe care le-am gasit in depozitul uneia dintre firmele constructoare care inca mai exista la Londra". Traditii. Iar gandul imi zboara la frumoasa noastra economie de piata...
In 1980, la nici o suta de ani de la nastere, legenda Orient Express parasea din nou Gare de l'Est.



AFACEREA ORIENT EXPRESS. Astazi, voiajul de vis de 6000 de euro Paris-Istanbul-Venetia, de care se bucura o data pe an doar o suta de calatori timp de 13 zile, este numai o parte a mamutului Sea Containers Group. "O afacere care nu este o lovitura de piata din punct de vedere financiar", cum insusi Raymon Winiwka-Ripotot recunoaste, "dar care reprezinta o valoare in sine prin brand-ul pe care il poarta, alaturi de alte trenuri de colectie apartinand companiei. Pe linia Manchester-Liverpool-York avem un tren numit Northern Belle, in intregime creat de compania noastra. Apoi este celebrul British Pullman, care nu are insa si vagoane de dormit, asemeni Orient Express-ului, pastrand astfel traditia lui ca tren de zi. The Eastern Oriental Express, care leaga Singapore de Kuala Lumpur, Bangkok sau Chang Mae, este primul nostru pas in zona Asiei. Spun asta pentru ca suntem foarte interesati de o deschidere extrem de interesanta catre China, o piata vasta si profitabila, care se va materializa cat de curand. Apoi, avand experienta lui The Grat South Pacific Express pe ruta Sydney-Brisbane-Cairns, avem acum curajul de a intra si in spatiul nord-american. Dar cea mai recenta achizitie a noastra, un obiectiv atins de care suntem foarte mandri, este The Royal Scottsman, un tren cu o foarte bogata istorie. Daca Orient Express-ul este un hotel pe roti, despre The Royal Scottsman se poate spune ca este o vila de lux pe roti. Este un tren mic, cu spatii extrem de generoase insa. Compartimentarea este fundamental diferita de cea a Orient Express-ului, cu adevarate apartamente in locul deja clasicelor cusete.Iar cum compania a cautat mereu sa-si extinda domeniul de activitate si in alte zone ale transportului de lux, in Burma detinem si un vas de croaziera fluvial. Este un prim pas pe un teren dupa parerea noastra insuficient explorat".


STANDARDE INALTE. "Dar dincolo de toata acesta insiruire un lucru este cert. Orice am face in acest domeniu, calitatea serviciilor, standardul inalt si tinuta sunt aceleasi, indiferent de forma sau dimensiunea trenurilor, fie ca ne aflam in Australia, in nordul Marii Britanii sau in Bucuresti, calatorind cu Orient Express-ul. De altfel asta se poate vedea si in frumoasa colectie de hoteluri pe care compania noastra le detine in lume sub tutela . Spun colectie pentru ca nu este vorba despre un lant hotelier. Fiecare dintre ele este un loc absolut special, cu personalitate unica de neconfundat, unele legate firesc de rutele feroviare de traditie pe care le-am mentionat. Nu este insa obligatoriu sa fie intotdeauna asa. Trenurile nu pot merge chiar oriunde", adauga domnul Ripotot.

In Sankt Petersburg compania detine unul dintre cele mai elegante hoteluri pe care mi-a fost dat sa le vad. In poze. Dar chiar daca ne aflam in continuare in Europa, aici Orient Express-ul, ca sa ne referim la el, nu va putea nicicand ajunge. Ne-am lovi de problema pur logistica a diferentei de latime a caii ferate din Rusia, amanunt ce ne duce cu gandul la politica de izolare a Imperiului Tarist de-acum un secol si ceva in urma. Astfel stand lucrurile, in Europa cel putin, singura legatura dintre o proprietate pe care compania o detine si un tren este hotelul Cipriani din Venetia, statia finala a Orient Express-ului. Asta daca nu punem la socoteala si vila San Michele din Florenta, aflata pe ruta Roma-Venetia.


DECLARATIE DE DRAGOSTE. "Deja din anii '60 Orient Espress-ul ramasese doar o umbra a ceea ce fusese candva", reia povestea domnul Ripotot. "Readucand la viata acest brand, ca parte dintr-o intreaga galerie de trenuri de colectie, am cladit o afacere care are 120 de angajati ce deservesc in permaneta Orient Express-ul in timpul voiajului sau anual. Oameni ca Michele Zorzi, restaurant manager, Christian Bodiguel, bucatarul sef, sau Michele Rocca, cabin manager, care ne stau alaturi de multi ani, au devenit si mesagerii Orient Express-ului in lume. Se poate spune chiar ca, intr-un fel se confunda cu el. Ei reprezinta imaginea Orient Express-ului atunci cand campaniile noastre de promovare o cer. E o simbioza perfecta bazata pe dragostea pentru aceasta legenda pe care noi impruna am reinviat-o si fata de care avem aceasta responsabilitate. Asta face ca munca pe care o depunem aici sa fie mai mult o vacanta prelungita in care vedem locuri minunate, intalnim oameni interesanti si ne facem noi si noi prieteni. Pe sculptorul Ana Rus si pe Dragos, sotul dumneaiei i-am cunoscut cu ani in urma cu ocazia venirii noastre in Bucuresti. Sunt prieteni dragi care ma intampina de fiecare data cand Orient Express-ul intra in Gara de Nord. Astfel de momente nepretuite te fac sa fi convins ca ti-ai gasit rostul".
Asta ar fi vacanta... Dar concediul?


TIME OFF. "Avand o activitate care poate fi caracterizata intr-o oarecare masura ca sezoniera, din martie si pana in noiembrie, cei mai multi dintre noi au toata perioada iernii la dispozitie pentru asta. Fiind atata vreme legati de tot ceea ce inseamna afacerea Orient Express, dar nu numai, caci suntem responsabili si de alte rute europene importante, e mai mult o perioada pe care preferi s-o petreci cu familia. Eu unul aici imi gasesc mereu coltul de liniste, undeva la granita franco-elvetiana, intr-un mic orasel de munte la cativa kilometri de Geneva. Prima oara cand am ajuns la Sinaia am crazut ca sunt acasa. Atat de mult seamana. Acolo tot cu trenul ma duc". Marturisirea ma surprinde intr-o oarecare masura. Sa cobori din Orient Express la Paris si sa iei un tren oarecare spre casa...

"Nimic nu se compara cu Orient Express-ul. Dar el e o legenda. Ori noi trebuie sa facem fata realitatii zi de zi...". Asa caa€¦ Bon voyage et a bientot! Pentru ca de azi intr-o luna trenul capetelor incoronate de odinioara si-al misterelor ce-au traversat istoria, va poposi din nou la Bucuresti. Si cum tichetul de peron nu mai e in vigoare, poti sa vii sa-l vezi. Daca nua€¦ Biletele la control!

---

Despre autor: