Destin de exilat

Victor Ciutac, s-a nascut la 12 ianuarie 1938, in satul Sirauti, judetul Hotin, azi raionul Briceni. In 1957, devine actor la Teatrul Dramatic din Balti. Dupa implinirea serviciului militar in Dauria siberiana (1957-1960), intre 1960-1964, este student la Facultatea "Teatru si Film", a Conservatorului din Chisinau.
In 2006, la o editura din Chisinau i-a aparut romanul "Exilati in umilinta", carte tulburatoare despre crancenele suferinte ale unei populatii, a carei singura vina a fost aceea de-a fi la un moment dat negociata cu multa cruzime, cu teritoriu cu tot si fara putinta de salvare, la masa unor tratative inflexibile.
"Exilati in umilinta" este o carte despre iubire si suferinta, o carte scrisa fara strigate patetice, fara invinuiri stridente, despre dezradacinare, despre viata si moarte, despre fantomele trecutului si despre staza unui prezent delirant. Personajele, in desfasurarea lor romanesca, bine definite de talentul de prozator al lui Victor Ciutac, sunt parte din imensa durere umana, cea care a simtit pe viu ruperea de obarsie, fiind constransa sa ia sloganele idioate si mincinoase drept adevaruri peremptorii.
Codrenii Prutului, satul in care oamenii se nasc si mor, mor si nasc, sufera si se bucura, se consoleaza cu destinul crud, isi pierd limba, fiind indoctrinati de monstruosul mecanism al rusificarii cu forta, devine un taram tragic, o realitate care se consuma pe sine intr-o perpetua cautare de sine. Nimeni si nimic nu le ia acestor oameni, speranta, chiar daca ea face parte din lungul sir al renuntarilor. Ciopartirea teritoriala, cruzimea cu care este asumata... insasi cruzimea, tragedia deportarilor siberiene, noile granite trasate cu violenta istorica, vorbirea si scrisul, intr-o limba care n-a apartinut stramosilor, fratii "straini", aflati dincolo de fasia unei ape, sunt traite cu spaima ca nu vor putea niciodata fi sterse din memorie.
Victor Ciutac este un narator atent la detalii. Pentru personajele suferinde care populeaza masivul roman are o tandra iubire. Pentru cele care intregesc imaginea apocaliptica a raului, are o manie care nu explodeaza in invective obositoare si judecati patimase. Memoria lui despica perfect, cu taisul experientelor traite, imagine dupa imagine, ca pe un fruct din a carui carne trebuie sa gusti ca sa-i simti gustul amar. (Iolanda MALAMEN)

---

Despre autor: