Potrivit celui mai recent sondaj Eurobarometru, Romania se remarca prin cel mai redus nivel de incredere a populatiei in ansamblul institutiilor nationale dintre cele douasprezece state noi membre ale UE. In plus, daca in celelalte douazeci si sase de state membre, in ultimii ani se inregistreaza tendinte de crestere a increderii in institutiile nationale (Parlament si Guvern), in Romania tendinta este descrescatoare. Referitor la increderea in Parlament, pe perioada 2005-2007, Romania cunoaste o depreciere de 16%, in timp ce in celelalte noi state membre apare o crestere de 5%; cresterea in cele cincisprezece vechi state membre este de 10%. Asadar, in Romania apare o relatie direct proportionala intre decesele cauzate de canicula si nivelul sau tendinta crescatoare a neincrederii in institutiile statului.
Daca citim interviul presedintelui Basescu din revista "Politique internationale", constatam ca cea mai detestabila institutie a Romaniei ar trebui sa fie Parlamentul, populat de oligarhi corupti, de fosti nomenclaturisti nostalgici ostili condamnarii comunismului, de fosti securisti tortionari si turnatori ingroziti de perspectiva deconspirarii, precum si de clientii umili, imbecili si servili ai acestora. Nici Guvernul nu este mai bun, pe bancile sale aflandu-se o adunatura de hoti si de incompetenti al caror singure scopuri sunt pradarea avutiei nationale si inselarea cetatenilor. Partidele, combinatie de inutilitate si nocivitate, sunt rezervorul de cazuri pentru DNA si de locatari pentru puscarii. Asadar, in Romania apare o relatie direct proportionala intre denigrarea institutiilor statului de catre seful statului si neincrederea populatiei in acele institutii.
Romanii nu par a se simti nici rusinati, nici vinovati de o atare situatie. Si in aceste privinte sincronia sentimentelor populare cu cele ale presedintelui este perfecta. Nici domnul Basescu nu resimte vreo jena atunci cand se prezinta ca sef al unui stat detestabil precum cel pe care il descrie si nu isi gaseste vreo vina pentru starea deplorabila a institutiilor pe care le personifica. Singura culpa, pe care o recunoaste aproape cu mandrie, este aceea de a fi fost inselat de tovarasii de drum. Ca si poporul roman (de asemenea inselat) el este o victima. Iar victima este totdeauna inocenta. Oamenii au murit de canicula nu pentru ca nu au urmat recomandarile autoritatilor, ci pentru ca autoritatile nu sunt demne de incredere (sic!).
Gradul de civilizatie al unui popor se masoara si dupa gradul de incredere al acelui popor in institutiile care structureaza sistemul sau de organizare. Nivelul demnitatii unui popor depinde si de capacitatea lui de a refuza postura de victima si de a recunoaste ca este el insusi responsabil de esecurile institutiilor sale. Un popor fara o atare demnitate nu are viitor, indiferent cat de performante i-ar fi institutiile.
Intr-un atare context nu este de mirare ca la numai cateva luni de la intrarea in UE, increderea romanilor in institutiile europene a scazut cu 8%, in vreme ce in randul noilor membri a crescut cu 12%, iar in randul celor vechi cu 5%.
Sadindu-i neincrederea in institutii si stimulandu-i placerea auto-victimizarii, populismul domnului Basescu rapeste poporului roman si demnitatea, si viitorul.