Analistii si lumea politica au asteptat sa auda opinia BNR privind efecte ale cresterii pensiilor. Cred ca sunt doua "chei" pentru citirea afirmatiilor Guvernatorului; una priveste relatia intre salarii si pensii; a doua se refera la dinamica salariilor, a veniturilor in general si echilibrul economic.

Salariile au crescut foarte iute in prima parte a anului; viteza lor de crestere a fost aproape dubla (20%) fata de cea prognozata (cca. 10%), ea fiind asemanatoare cu cea inregistrata in anul precedent. Consecinta acestei dinamici (printre cele mai inalte in UE) este ca alimentarea bugetului asigurarilor sociale (BAS) - a remarcat Mugur Isarescu - se face bine, ca se inregistreaza un surplus (anul trecut, excedentul fiind de peste 1,8 miliarde lei noi). Intrucat cresterea pensiilor se face in raport de salariul mediu brut prognozat, nu ar fi probleme in a majora punctul de pensie, din banii BAS, in raport cu cresterea prognozata a salariului mediu brut. Unele ziare chiar s-au grabit sa declare ca BNR confirma evaluarile oficiale ale MEF. Acest rationament este valabil pentru 2008 daca salariile vor merge substantial mai iute decat estimarile Comisiei de Prognoza (adica tot in jur de 20% fata de 10%). Dar aici intervine o problema de rationalitate. Daca in ultimii ani (mai ales in 2006 si 2007) salariile au crescut mult mai iute decat ce au spus prognozele, nu este firesc ca pentru 2008 sa se revizuiasca calculele de anticipatie? Altminteri, ar trebui sa admitem ca oamenii, organizatiile economice, institutiile publice nu invata din erori, nu-si ajusteaza predictiile. Problema de rationalitate capata mai mult relief daca ne raportam la 2009.

Deci socoteala iese in 2008 in virtutea unui diferential considerabil intre dinamica salariilor efective fata de cele prognozate. Dar situatia se modifica in anul urmator, cand, daca se doreste respectarea tintei pentru punctul de pensie la cca. 45% din salariul mediu brut, "nerealizarea" din 2008 ar trebui sa fie transferata in 2009. Adica, punctul de pensie in 2009 ar trebui sa creasca de la cca. 32% din salariul mediu brut la finele acelui an, cat ar fi efectiv, la 45% in 2009. Ce ar castiga bugetul public ca usurare in 2008 ar pierde in 2009. Am ajunge, cu intarziere de un an, la truismul ca salariile nu pot mari punctul de pensie fara o crestere puternica a numarului de contributori. Si atunci, ce nu a spus guvernatorul BNR, ar trebui gasite alte surse de finantare - largirea bazei de impozitare, alte taxe si impozite, diminuare de cheltuieli, eventual crestere de impozite etc.

A doua chestiune: intr-o economie cu crestere rapida este firesc sa creasca salariile. Nici nu ar fi posibil altfel daca se accepta ca raportul intre profituri si castigurile salariale se misca intre anumite limite. Lucreaza si alti doi factori: convergenta reala, ce misca preturi si salarii in sus, si penuria pe piata fortei de munca (si din cauza migratiei). Cum salariile cresc, pensiile sunt miscate si ele in sus.


Toata lumea ar avea de castigat. Dar daca dinamica salariilor nu este insotita de castiguri de productivitate adecvate se erodeaza competitivitatea. Adaugand aici si aprecierea cursului, treaba se complica (fata de iunie 2006, salariile si aprecierea leului insumeaza +30%, in timp ce productivitatea in industrie a crescut cu sub 10%!). Drept este ca raportul BNR face referire la un proces mai intens de formare a capitalului fix in economie in ultimul timp (ceea ce este de bun augur), dar aceasta nu poate oculta diferentialul intre dinamica salariilor si cel al productivitatii - care se vede in costul unitar cu forta de munca. Daca acest diferential va persista, sau se va adanci, avem motive de neliniste. Fiindca durabilitatea cresterii economice ar fi pusa in discutie; salariile nu ar mai creste, ca si pensiile. Si daca intervine o corectie brutala a cursului de schimb, un puseu inflationist major ar eroda din puterea de cumparare a veniturilor (inclusiv pensii).

Afirmatia guvernatorului BNR privind salariile si pensiile, ce pare a fi o invitatie la cutezanta in planificarea bugetara, este mai degraba un indemn la precautie, la judecarea faptelor in dinamica.