Departe de tara, unii dintre ei n-au apucat sa traiasca evenimentele din decembrie '89, altii s-au bucurat (prea timpuriu) de schimbarile preconizate de acestea, crezand in democratizarea societatii imbolnavite de comunismul jumatatii de secol, altii aventurandu-se sa revina, sporadic sau definitiv la vatra parasita - de voie, de nevoie. Se afirma ca exilul propriu-zis (1940-1989) numara cam 10% din totalul de peste 12 milioane de romani aflati actualmente in afara granitelor ("capsunarii" si "rromii" nu intra la socoteala). Menirea INMER este de a scoate la lumina activitatea si performantele unor structuri/organizatii si ale personalitatilor care si-au pus energia, talentul si crezurile in slujba aflarii adevarului despre situatia dezastruoasa din tara sovietizata, pentru a intretine si transmite poporului roman, mai ales pe calea undelor EUROPEI LIBERE si ale VOCII AMERICII, speranta intr-o lume mai buna.
In timp, prin editarea revistei "Caietele INMER", s-a putut afla despre principalele publicatii din exil, precum DIALOG, LUPTA, BIRE, LIMITE, VOCEA LIBERTATII, APOZITIA, SAPTAMANA MUNCHENEZA si a inca multor altor "foi" din Europa Occidentala, America de Nord si Australia. Iata, spre exemplu, cazul ziaristului Ion Dumitru, fost ofiter stagiar fluvial, ajuns in Germania Federala, integrandu-se perfect in comunitatea romanilor din exil, participand la manifestarile religioase, politice, culturale, sociale si publicistice; a editat si colaborat la numeroase reviste ale romanilor liberi din Germania. Intre 1964 si 1995 a lucrat la EUROPA LIBERA, a publicat cateva carti, a infiintat o editura si un cenaclu literar la München. El marturisea despre inceputurile exilului (1961): "Am avut o jumatate de an foarte grea, in care strigatul meu de libertate a fost putin incovoiat. Am facut doua luni de inchisoare si era cat pe ce sa ma trimita inapoi in Romania, pe motive ca nu sunt suficient de puternice argumentele mele pentru azil si, apoi, patru luni de <<lagar>> (lagar de refugiati - n.n.), timp in care a fost judecata de doua ori cererea mea de azil, prima fiind respinsa, ultima fiind castigata de dr. Tase, pe baza celor 200 de poezii, care intamplator mi-au ramas in servieta"...
Majoritatea celor fugiti din raiul comunist a avut cam aceeasi soarta, numai perseverenta, civismul, atasamentul pentru valorile democratiei si loialitatea manifestata fata de tarile de adoptiune au facut ca exilatii sa fie cunoscuti si bine apreciati acolo. Este si cazul, foarte putin mediatizat, al lui Corneliu Popescu, autorul volumului "Un roman primar in Venezuela" (plecat din Targoviste, in 1947), in care dezvaluie avatarurile si implinirile destaratilor; a ajuns sa infiinteze, in marginea capitalei Caracas, o "Casa Romaneasca", sa aduca o biserica maramureseana (unica in America de Sud) si sa devina primar!
Cat despre proiectele "Saloanele INMER", ziarista TV Marilena Rotaru ne asigura ca din toamna vom avea parte de evocari - prin filme, expozitii de pictura si fotografii, recitaluri de poezie si concerte - pentru ca aceste intalniri sa se inscrie in ideea fundamentala ca punerea in circulatie a valorilor exilului este inca o forma de cunoastere a trecutului nostru imediat.