Abia trecut de 30 de ani, campineanul Ciprian Macesaru - absolvent de Sociologie-psihologie, fost operator de interviuri la IRSOP si asistent de marketing la Humanitas, in prezent PR Manager (si recenzent literar) al revistelor Sapte seri, Freestyle si aLtitudini - debuteaza alert si "bicefal" la Editura Curtea Veche cu un volum de poezii (Cantecul greierilor de sub calea ferata) si unul de interviuri (Dialoguri in oglinda). Buna plamada pentru jurnalismul cultural, temperament sangvino-coleric, ins meloman si cinefil, Ciprian Macesaru traieste febril cultura, este un medium excelent pentru tot ce tine de viziunea artistica, stie sa admire, sa intrebe cu precizie si tandrete, are un evantai optional de-a dreptul aiuritor (avangardism si clasicitate, metafizica, psihanaliza, pictura, onirism, rock, blues, angelism si estetica raului), iar in timpul liber binevoieste sa fie bateristul dezlantuit al formatiei de indiepunk Hotel Fetish! Ca este un excelent burete de trairi lirice din varii epoci si stiluri poetice - asta se vede numaidecat: ludicul nebunatic, plin de sarcasm autopersiflant si bufonade ambigue, al avangardei de la inceputul veacului trecut, cu irizatii suprarealiste si puseuri de cruzime expresionista, se depliaza narcisiac alaturi de mucalite verdicte soresciene, giumbuslucuri optzeciste à la T.T. Cosovei si Mircea Cartarescu, nu fara un ochi catre lumea Sylviei Plath si-a lui Gellu Naum. "Mintea mea e o masina de pompieri ajunsa la locul incendiului mult prea tarziu". "Sub sanii diminetii doua balti de sudoare". "Fierea a tasnit din gingiile caramizilor moarte". "Prin sangele meu plutesc turisti mofturosi". "Asculta cum urla gandul mortii in pliculetul de zahar vanilat, in sutienul tau XXL". "Atentie, cad pietre!, scrie la intrarea in defileul sufletului meu". "Mi-e dor de bluza din dantela, de buzunarele paltonului crem, de sosetele roz, de cand nu mai esti, mintea mea e un sifonier ravasit". "Despic cuvintele ca pe niste seminte si scuip cojile lor pe trotuare. Cineva ar trebui sa ma opreasca, altfel am sa ajung la carnea ta mut ca o stanca". "Violenta unor imagini si intensitatea unor stari, ironia si deprimarile sunt topite si decantate intr-un discurs intelectualist, eviscerat, de o stranie eleganta", noteaza Daniel Cristea-Enache in prefata. Dialogurile "in oglinda" ale lui Ciprian Macesaru fac figura aparte prin sinceritatea si aplicatia interogatiilor, dar mai ales prin intensitatea empatiei cu interlocutorii. Alex. Stefanescu, Alina Mungiu-Pippidi si Ioana Parvulescu, Mircea Cartarescu, Ioana Nicolaie si I.B. Lefter, Ilie Constantin, Simona Popescu, Doina Jela, Alexandru Ecovoiu, Radu Paraschivescu s.a. sunt naturi percepute in buna masura ca alteritate si iscodite nu doar strict obiectiv, ci mai degraba din ratiuni de autocunoastere. In ce ma priveste, am decupat buna pledoarie pentru elitism a lui Alex. Stefanescu ("preferinta pentru o literatura de elita demonstreaza, dimpotriva, un optimism pedagogic. Toleranta condamna la ramanerea intr-o situatie data. Exigenta cheama la ceva inalt"), confesiunea Ioanei Parvulescu ("otiul si reveria mi se potrivesc cel mai mult, m-as vedea facand Belle-Arte si colindand muzeele lumii"), severitatea legitima a Doinei Jela ("literatura noastra aduce cand a literatura latino-americana, cand a literatura franceza, anglo-saxona... Cand citesc un rus, stiu ca e un rus") si referintele Ioanei Nicolaie la Frank O. Hara, W.S. Merwin si Carl Sandburg: "Cerul din burta, spune ea, este o alta etapa a scrisului meu. S-a mai pierdut din fronda, au mai disparut iluzii. Incet, incet, fara sa vreau, ma izbesc de cerul adultilor". Concluzie valabila si pentru Ciprian Macesaru insusi...