Palestina nu mai are rabdare

Suferinta palestiniana si necazurile israelienilor, risipa de finante internationale si ura tot mai adanca ce prospera in Orientul Mijlociu ar putea inceta o data cu crearea Palestinei. A spus-o de curand Bush, incearca sa o implementeze sefa diplomatiei americane in desele ei calatorii in Orientul Mijlociu. Din felurite directii, din Arabia Saudita si din Egipt, se pune vartos umarul la realizarea acestui eveniment istoric. De la Ramallah, Fatah are puterea sa negocieze acum infiintarea statului Palestina. La randul sau, desi mai nepopular ca niciodata, premierul israelian, Ehud Olmert, are puterea ca, de la Ierusalim, sa faca cea mai indrazneata mutare de sah executata de un politician si sa taie nodul gordian al neintelegerilor israeliano-palestiniene. Ca e decis s-o faca, o indica prezenta sa, zilele trecute, la Ierihon. E pentru prima oara, de la reizbucnirea Intifadei, in 2000, cand un prim-ministru israelian duce tratative pe pamant palestinian. Neavand destula incredere in Garda Prezidentiala a lui Abu Mazen, serviciile secrete israeliene s-au opus vizitei la Ierihon. Olmert s-a dus insa la Ierihon si i-a spus lui Abu Mazen: "Am venit sa-mi exprim speranta ca, foarte curand, vom negocia infiintarea statului Palestina". Au stat trei ore intre patru ochi si au mai discutat inca cateva ore de fata fiind generalii si consilierii, concluzionand ca... timpul nu mai are rabdare. Se va incepe cu esentialul: infiintarea Palestinei. Premierul israelian, Ehud Olmert, doreste, in acest sens, semnarea imediata a unui "Tratat de principii". Cele trei "probleme-cheie", granitele viitoarei Palestine libere, reintorcerea refugiatilor palestinieni la casele si pamanturile lor si statutul Ierusalimului, vor fi rezolvate pe parcurs.
E o abordare complet noua, as zice senzationala, a conflictului israeliano-palestinian. De la Ierihon, dar nu numai de acolo, de la Washington si din capitalele europene, din palatele conducatorilor arabi moderati si chiar de la Moscova, se aud tot felul de aluzii si propuneri in vederea rezolvarii acestor "probleme-cheie". In privinta viitoarelor granite, se spune ca Olmert va fi de acord ca, fizic, viitorul stat palestinian sa cuprinda intreaga Cisiordanie. Cele doua enclave formate din colonii evreiesti, (cam 10 % din teritoriile palestiniene), unde traiesc circa 250.000 de israelieni, vor fi alipite Israelului, urmand ca Palestina sa primeasca un teritoriu echivalent, eventual orase si sate populate de palestinieni cu cetatenie israeliana). Refugiatilor palestinieni li se vor recunoaste suferinta si drepturile, dar numai unui numar foarte mic li se va da dreptul de a reveni in Israel, principiul umanitar al reintregirii familiei va prima. Ceilalti vor primi despagubiri generoase care le vor permite sa-si refaca existenta. Cat priveste spinoasa problema a Ierusalimului, circula un plan dupa care cele trei religii monoteiste, mozaismul, crestinismul si islamismul vor avea drepturi egale in administrarea locurilor lor sfinte, si nu este exclus ca Ierusalimul de Est, populat numai de arabi, sa devina capitala Palestinei. Cam aceste lucruri au discutat intre patru ochi Olmert si Abu Mazen la Ierihon, acum adjunctii si specialistii lor innoada si desnoada firele ca sa ajunga cat mai repede la solutiile cele mai operante. Cei doi conducatori se vor mai intalni de trei ori pana la Conferinta Internationala pentru pacea israeliano-palestiniana anuntata de presedintele american, George W. Bush, pentru toamna acestui an. Bush, care a clacat in Irak, se ambitioneaza sa-si incheie cadenta cu o victorie istorica in Tara Sfanta.

---

Despre autor: