Circulatia in Capitala

Stimate domnule Escadè,
La intrebarea dumneavoastra cum vad ca pieton problema circulatiei, v-as raspunde ca sofeurul: mizerabil.

Cred ca o suta douazeci la suta din accidentele de circulatie - afara de batrani si surzi - se datoresc animalului, omul, semenul nostru, care merge pe jos. Strada Lipscanilor se comporta ca un trotuar inghesuit de lume, la orice ora din zi publicul preferand sa mearga la mijlocul ei. Raspantiile orasului intreg sunt locurile predilecte pentru conversatii: dinaintea trotuarelor complet goale tin sfat permanent pietonii discutand politica, nici n-au de gand sa se miste, sau asteapta tramvaiele intre sine. Daca sofeurul clacsoneaza, pietonul se supara de un deranjament al urechii: daca basica sofeurului tace, el se supara iar. Si injura.

Din mersul masinii se observa miscarea caricaturala a gurii trecatorului, care umbla treaz pe sapte poteci: el da din buze de rata si, opiniile fiind libere si garantate, el exprima opinii asupra vitezei, asupra tehnicii, asupra marcilor de fabrica, a pasagerilor si cauciucurilor. Indarjirea pietonului e accentuata mai ales in prezenta botului unei masini particulare, una din opiniile, pietonului fiind ca oricine nu merge cu pingele personale se plimba, are parale si profesia ca masacreaza cetatenii.

Interesanta e doamna care cocheteaza din solduri si glezne intre semnale, ca sa fie remarcata, din inchipuirea ca in automobile se gasesc exclusiv niste flacai in cautarea pe spranceana a unei viitoare sotii pe uliti. Ochii ei spun adeseori: "Am ostenit, nu vrei sa ma iei in masina?" Ba cateodata limbajul prunelei e insotit de gestul stop: evident, in majoritatea cazurilor inutil, masina si pietonii din ea grabindu-se tare.

Imi place, personal, cetateanul care face ca agentul de circulatie semn: ca sa treaca el. Mai demult, cand indeletnicirile lui nu se armonizau cu viteza, acest maniac naiv canta Rigoletto, cu o voce scoborata in fundul inghititorii. Cand bate toba militara, se ia si dupa toba...Dar se mai cunoaste categoria pietonului care doreste sa-l calci, ca sa-l platesti si care, in caz ca scapa cu viata, isi creeaza o rentabilitate dintr-o infirmitate binecuvantata: ciocnirea claselor sociale. Il vezi venind si apreciind grosimea rotii si greutatea masinii. Un "Renault" de sase cai, daca nu e destul de atent, poate sluji o renta viagera unui mare numar de pietoni, care evita vehiculele grele. Ati observat ca circulatia e specialmente respectata dinaintea tramvaielor si autobuzelor? Aceste doua instrumente de transport nu dau loc iluziei, in ceea ce priveste rezulatul si un rest de viata de trait.

V-ar surprinde sa va declar ca pietonul nu stie niciodata unde-i sta dreapta? Daca as adaoga ca nici automobilistul nu o stie intotdeauna, cred ca vom cadea de acord.

Lipseste o educatie a pietonului. El se mai crede in epoca bicicletei.

O intalnire intre velociped si pieton era catastrofala si aparea cu titluri si subtitluri in ziare, pe o pagina intreaga. Urmarea accidentului era, totusi, nu se poate mai inocenta.

Pietonul bombanea scuturandu-se de praf, iar biciclistul, readucand roata, din forma lui opt la forma cercului corect.


Obisnuite sa vorbeasca de "nebunia vitezei", ziarele cer masinilor sa se tarasca pe burta si nedepasind acceleratia unui carabus cazut din zbor pe asfalt. Sofeurul este intotdeauna vinovat, pentru ziare. Politia de circulatie ar trebui sa ia initiativa educatiei absente, paralel cu ordonantele, prin toate mijloacele, oricat de costisitoare, cu toate ca unele ii stau gratuit la indemana ca radiofonia. Se asteapta mult de la domnul chestor Pacsimade, seful circulatiei si seful civilizat si elegant al politiei miscarii, pe care am avut prilejul personal sa-l cunosc la promptitudine, la lucru si la stil.


Educatia este nevoie sa inceapa din scoala primara, unde, coincident cu primejdiile nebagarii de seama, se poate face copiilor cursul extrem de simpatizat de el, al motorului si al masinii, cu demonstratii de plansa si laborator. Toti copiii sunt sufleteste sofeuri si aviatori, ca ofiteri odinioara. Poate ca prin copii vor parveni si parintii sa capete notiunea clara ca la intersectia unui automobil cu un pieton, cel de al doilea e inevitabil estropiat. Ni se pare ca pana acum educatia, nepremeditata bineinteles, este facuta invers decat comanda necesitatea, masina fiind obligata sa evite pietonul si pietonul fiind lasat slobod sa sfideze angrenajele masinii. Stabilirea unei zone a strazii si mai ales a raspantiei in care n-ar trebui sa se gaseasca niciodata un pieton decat pe raspunderea lui personala, cred ca ar ajuta capatarea unei educatii a primejdiei si de fapt a bunei-cresteri, pietonul obligandu-se sa fie macar atat de politicos cat si un sofeur, care la degetul agentului franeaza brusc.


Pe o sosea de la periferie am observat un instrument de buna circulatie neuzitat in centru, dar care mi s-a parut excelent. Ajutorul sofeurului unei camionete a primariei era inarmat cu un bici. El il manipula cu dexteritate si bun-simt, atingand usor, insa relativ usturator pe pietonul recalcitrant. Ar fi de imaginat poate ceva mai bun, o pocnitoare inocenta, o basica de fum, un ac minuscul - o alica, o scanteie, ceva cam intre toate acestea, cu destinatia de a sanctiona stante pede si fara sa faca mai mult rau fizic decat moral, placiditatea si impertinenta Domnului Pieton.

Vedeti ca nu am cultul exagerat al acestui personaj.

Stimate domnule Escadè, bunele mele salutari, si dorinta de mult succes ziarului dumneavoastra.aparut in "Opere", volumul VIII, Publicistica, Editura Fundatiei Nationale pentru Stiinta si Arta

---

Despre autor: