Exista litera legii si exista spiritul legii. Mediind intre cele doua, s-ar cuveni sa se afle bunul-simt. E o problema veche de cind Codul lui Hammurabi. Au rasucit-o pe toate partile rabinii, dupa ce Moise a coborit de pe munte cu Decalogul. A discutat-o Platon in citeva dintre cele mai faimoase dialoguri ale sale. Au interpretat-o crestinii dupa ce Iisus a spus ca n-a venit sa strice legea, ci s-o implineasca. Cum sa treci dincolo de litera legii, ajungind la spiritul ei, fara ca, prin aceasta, sa o relativizezi? Cum sa respecti, bunaoara, porunca „sa nu ucizi", cind te pregatesti sa mergi la razboi? Pentru ca - e limpede pentru orice om de bun-simt - litera legii aplicata mecanic unei realitati in vesnica schimbare poate produce aberatii.

O asemenea aberatie este si scandalul iscat in jurul operatiei Prea Fericitului. Nici nu se racise inca bine trupul Patriarhului, cind au aparut speculatiile legate de incalcarea legii, sugerindu-se, mai mult sau mai putin voalat, ca PF Teoctist a fost omorit cu buna stiinta, pentru a impiedica (sau dinamiza?) construirea Catedralei Neamului, pentru a favoriza (sau impiedica?) numirea IPS Teofan la scaunul patriarhal etc. Oameni altminteri cu capul pe umeri au purces la facut comisii si s-au lasat antrenati intr-o isterie de tip OTV, in care, la loc de cinste, s-au aflat dezvaluirile soferului Costel Calapod, prezentat drept un adevarat duhovnic. Am aflat, cu aceasta ocazie, pina si de cite ori mergea la toaleta Prea Fericitul. Nu-i de mirare ca Florian Pittis, aflat intr-o situatie oarecum asemanatoare, a cerut, in scris, sa-i fie respectata intimitatea macar in ultimele zile de viata.

Si toate astea pentru ce? Pentru ca un patriarh de 92 de ani a decedat pe masa de operatie in urma unei interventii invazive ce prezinta un coeficient de risc pina si la o persoana de cincizeci de ani. Ce-i drept, litera legii a fost incalcata: PF Teoctist nu a semnat consimtamintul (desi l-a acordat implicit in clipa in care i-a telefonat doctorului Sinescu), autopsia nu a fost efectuata, dupa cum o cer regulamentele etc. Dar, oameni buni, ne-am pierdut simtul masurii? Sintem dispusi sa ne ridicam poalele-n cap in vazul lumii intregi, dezhumind si autopsiind, in premiera mondiala, un patriarh ce a facut tot posibilul pentru a pastra discretia suferintelor sale, doar pentru satisfactia de a respecta litera legii?

Cind formalistii legiuitori romani afirmau batos „Fiat lux, pereat mundus!", aveau, fara sa stie, dreptate: aplicind, mecanic, legile, cel putin o lume dispare fara doar si poate - cea a bunului-simt.