Economisim sau consumam - e o intrebare aproape hamletiana, aici la noi. In Danemarca printului sau in Britania creatorului sau nu-si are locul aceasta dilema. Capitalismul se mai numeste si societate de consum. Acolo, prin intermediul atotputernicului card de credit, se ia din potentialul viitorului pentru a se stimula cresterea economica din prezent. Economia de piata este un sistem natural de distributie, in care companiile - si nu bugetul! - evolueaza in rolul principal si se afla intr-o permanenta legatura cu angajatii lor, care in ultima instanta sunt si clientii lor, cumparatorii finali.


Asa arata modelul ideal si pe deplin functional. Numai ca, mai inainte de a se consuma ceva, e necesar sa se produca. Cresterea isi extrage seva dintr-o oferta mai mare decat cererea, dintr-un surplus care este aspirat de amplificarea consumului si finantat cu bani din viitor.


Dar ce ne facem noi, cei din tara "Napastei" lui Caragiale, noi, care in loc de excedent avem deficit? La noi e exact pe dos: consumam mai mult decat producem, iar minusul se acopera din datorii. In ultimii ani am afisat si noi ceva bunastare, numai ca fara sa o putem contrabalansa cu ancore solide. Am luat cu imprumut de la altii, ca sa aratam ca avem si noi.


Ca respectiva crestere economica s-a obtinut in anii a€™90 pe baza indatorarii externe a statului, iar acum, intre 2003 si 2007, a iesit pe seama indatorarii populatiei nu este deloc relevant. E unul si acelasi lucru, indiferent daca schimbam orizontul de la nivelul macro la cel micro. Romania este ca o familie mare. Aceasta asociatie de datornici a fost in 1999 la un pas de ratarea scadentelor, iar daca statisticile arata in prezent o dublare a restantelor creditelor de consum, inseamna ca-i adevarat: banii luati usor se dau greu inapoi si nimeni nu poate garanta locul de munca pe durata de cativa ani a imprumutului.


Sa ne intoarcem insa la ce ne intereseaza cel mai mult: dilema consum - economisire. In Germania vecina cu tara lui Hamlet, societatea de consum n-a existat dintotdeauna. Dupa ultimul mare razboi, nemtii au pus pfennig langa pfennig, au construit din economii si imprumuturi fabrici si abia dupa acoperirea deficitului au inceput sa consume. Ei si-au dat seama ca atunci cand consumi inainte de a produce nu poti cumpara decat marfuri fabricate de altii in strainatate, si ca in felul acesta datoriile n-au drept scop dezvoltarea, ci numai traiul de azi pe maine.

Asadar, economisim s-au consumam? Si una si alta, dar in ordinea fireasca.