De la Sala Izvor a Teatrului Bulandra, unde este depus incepand de ieri trupul lui Florian Pittis, cortegiul funerar il va purta azi catre Cimitirul Bellu, unde va fi inmormantat. Plecarea va avea loc la orele 13.00 si, pana la Aleea Actorilor, cortegiul va trece prin fata Casei Radio. Pe de alta parte, vocea indragitului actor va mai putea fi ascultata cel putin pana in toamna, la emisiunea "Teleenciclopedia" pentru care a facut mai multe inregistrari precizeaza realizatoarea Cornelia Radulescu.
"Pe mine ma intereseaza mult mai mult, in momentul de fata, universul <<.www.>>, caruia eu i-am spus <<velvet freedom>>" marturisea intr-unul dintre rarele sale interviuri Florian Pittis, cel care si-a dedicat ultimii ani aproape in exclusivitate radioului. Despre acelasi proiect spunea ca este cel mai bun din intreaga-i viata: "Nu, nu ma hazardez deloc. Au fost multe proiecte, intr-adevar... Daca ma gandesc numai la spectacolele in care am jucat, puse in scena de Liviu Ciulei. Peste 330. Am jucat si in sali cu o capacitate de 500 de insi. Deci, in conditiile in care ar fi fost plina la fiecare dintre cele 330 de spectacole, inseamna ca au fost cam 180.000 de spectatori. Prin urmare, nu au fost atat de multi oameni care m-au vazut in piese de teatru. A fost foarte bine ce am facut si in emisiunea lui Alexandru Bocanet. Fireste, se petrecea intr-o zona limitata, a divertismentului... Sau ce am facut cu cenaclul Flacara.... Toate acestea insemnau insa o zona a raspandirii culturale intr-o singura directie. De data aceasta, cu Radio 3 Net, este vorba despre un proiect foarte ambitios care incearca sa combine ideile de pop-art. Eu tin foarte mult la asta; raspandirea culturii prin editii de tip <<Biblioteca pentru toti>>, cu o arhiva echivalenta cu o biblioteca de inalta tinuta, din care poate nu accesezi nimic, dar despre care e bine sa stii ca o ai acolo. In casa nu tii ziarele pe care le citesti zilnic, in casa tii <<Razboi si pace>>. De cate ori citesti romanul asta? Dar il ai acolo!".
Radio3net-Florian PittiS
De ieri, postul Radio3net,infiintat si condus de Florian Pittis, se numeste "Radio3net - Florian Pittis"
"Rupeam bilete impreuna"
Actorul Ion Caramitru, actual director al Teatrului National "I.L. Caragiale" din Bucuresti isi aminteste de tineretile alaturi de Pittis: "La inceputurile lui, Pittis avea poate cea mai mare disponibilitate pentru pantomima, pentru expresie corporala scenica pe care am intalnit-o; avea o delicatete, un simt plastic extraordinar al fiintei lui pe scena.
Mult timp, pantomima a fost preferata lui, miza pe ea in toate rolurile pe care le facea; in <<Mincinosul>> Arlecchino al lui era extraordinar. Prima parte a carierei lui a fost dominata de plastica asta speciala.
Dupa ce a picat la actorie din cauza ca graseia, a lucrat ca electrician la Bulandra si vedea spectacole de sus, de la lumini. Un an de zile s-a fortat sa-si invinga graseiatul, a vorbit un an intreg cu <<l>> in loc de <<r>>, si a reusit. Pe urma a inceput sa-i placa sa joace si personaje de caracter, a si lucrat cu regizori buni. A atins momente foarte bune in <<Lungul drum al zilei catre noapte>>, unde juca impreuna cu Toma Caragiu. A fost foarte bun in Ariel din <<Furtuna>> lui Ciulei, intr-o formula riscanta. Pe urma am jucat amandoi acelasi rol, Bufonul, in <<A douasprezecea noapte>> pe care a inceput-o Aureliu Manea; pe urma Manea s-a imbolnavit si spectacolul l-a continuat Petre Gheorghiu, dar nu iesea bine si Ciulei l-a terminat in nota in care-l incepuse Manea (iar pe afis a aparut interesanta formula de <<regie colectiva>>). Pittis a jucat Bufonul la premiera, pe urma m-am intors si eu si am jucat impreuna.
Descoperirea a ceea ce avea sa devina vocatia lui a fost in anii '70, cand a facut cu mine, la Bulandra, primul spectacol de muzica si poezie. Rupeam impreuna bilete la intrare, pe urma urcam pe scena si jucam. Spectacolul a fost interzis imediat dupa <<Revizorul>>. Pe urma Pittis s-a pasionat de Cenaclul Flacara, care-i lua din gratie (pentru ca, daca era ceva ce-l definea ca actor era un tip de gratie deosebita). La Flacara a invatat sa tipe, sa strige, un tip de violenta scenica ce nu-i era deloc proprie. Pe urma, tot poezia l-a tinut pe scena, pana cand a decis sa nu mai faca deloc teatru. Nu stiu de ce, probabil ca l-a pasionat ce facea atunci, muzica, emisiunile radio, care-i luau foarte mult timp".
Viata de pe scena
Inainte de toate, Florian Pittis a fost actor. Portofoliul sau insumeaza foarte multe piese de teatru radiofonic, dar numai cateva pe scandura - ca actor ("Antigona" de Sofocle, regia: Alexandru Tocilescu; "Buna seara, domnule Wilde" de Oscar Wilde, regia: Alexandru Bocanet, "Titanic Vals" de Tudor Musatescu, regia: Toma Caragiu; "Iulius Cezar" de W. Shakespeare, regia: Andrei Serban; "Scoica de lemn" de Fanus Neagu, regia: Dan Nasta; "Elisabeta I" de Paul Foster, regia: Liviu Ciulei; "Furtuna", regia: Liviu Ciulei, "Azilul de noapte" de Maxim Gorki, regia: Liviu Ciulei; "Lungul drum al zilei catre noapte" de Eugene O'Neill, regia: Liviu Ciulei; "Hamlet" de William Shakespeare, regia: Alexandru Tocilescu) si regizor ("Cum se numeau cei patru Beatles" de Stephen Poljakoff; "Cainele gradinarului" de Lope de Vega; "Black and White" de Keith Waterhouse si Willis Hall; "Meditatiile Ritei" de Willy Russel). N-a ocolit nici filmul, dar si aici a fost destul de selectiv: "Innebunesc si-mi pare rau" (1992, regia Ion Gostin)"; "Ultima noapte de dragoste" (1979); "Mama" (1976); "Veronica se intoarce" (1973, regia Elisabeta Bostan); "Adio, draga Nela!" (1972, regia Cornel Todea); "Frumoasele vacante" (1968) si "Gioconda fara suras" (1967, regia Malvina Ursianu), "Serenada pentru etajul 12" (1976).
Ariel contra gravitatiei
"Nu era deloc un inger si un spirit al impacarii. Avea furii negre si incapatanari greu de admis la un adult. Dar toate acestea apareau cand se impotmolea treaba, cand lucrurile care trebuiau facute impreuna deveneau ale fiecaruia si se desfasurau in ritmuri aleatorii", povesteste criticul de teatru Magdalena Boiangiu, care, multa vreme, a fost secretar literar la Teatrul Bulandra si a avut ocazia sa-l vada pe Pittis in aproape toate rolurile sale. "Isi iubea meseria de actor intr-un fel deosebit de al altora, aducea personajele la el si cu greu se topea in ele: a fost un Laertes prob, onest, frate al surorii lui mai curand decat fiu al tatalui sau (spectacolul <<Hamlet>> in regia lui Alexandru Tocilescu). A fost un rege maiestuoas si ridicol in acelasi timp in <<Tartuffe>> si <<Cabala Bigotilor>> (tot in regia lui Alexandru Tocilescu). In Ariel din <<Furtuna>> (regia Liviu Ciulei) juca netinand seama de legile gravitatiei si izbutea sa fie smecher si naiv, supus si nonconformist in aceiasi clipa. Respecta scena si teatrul mai mult decat orice pe lume si in spectacolele in care se expunea de unul singur, efortul nu era cel de a se arata pe sine intr-o lumina favorabila, ci acela de a crea pentru spectator lumea muzicii si a poeziei, de care el, Florian Pittis era indragostit. Citea mult si descoperea frumuseti pe acolo pe unde altii treceau nepasatori, umbla printre paginile cartilor ca printre prietenii cu care bea bere la Gambrinus.
Cand s-a apucat de regie de teatru a facut-o cu o patima distribuita egal detaliilor si intregului. Autoritatea lui decurgea firesc, in <<Cainele gradinarului>> canta si dansa impreuna cu toti, era o mare veselie la repetitiile acestui spectacol vesel.
Sigur ca tinea cu Rapidul, sigur ca impreuna cu Anda Calugareanu si Dan Tufaru au innobilat divertisemntul de televiziune, sigur ca a cantat impreuna cu prietenii lui si a citit texte despre graminee la Teleenciclopedie, a facut multe si de toate dar ceea ce ramane intr-adevar de mirare este cum un om care se expunea atat de mult si atat de des a reusit sa fie atat de discret cu privire la viata lui particulara. A fost de altfel ultima lui grija: sa nu se vorbeasca despre boala si suferinta lui. Am mai spus: cand voia, stia sa se comporte asa ca si cum gravitatia n-ar exista".
"Oameni buni,
Oricat dati in dar,
O inima de piatra nu mai bate iar.
Oameni buni,
De n-oi mai fi viu,
Aflu eu taina ce doar mortii-o stiu"
("Oameni buni" - original, "Silvio" -
de Bob Dylan & Robert Hunter;
traducerea: Florian Pittis)
Multumim Teatrului Bulandra pentru amabilitatea de a ne fi pus la dispizitie fotografii din arhiva institutiei.