Vineri, Cotidianul se va distribui impreuna cu un CD continind o selectie din muzica lui Brahms din Colectia SIMFONICA si cu o brosura despre compozitor.

Al cincilea titlu din Colectia SIMFONICA, pe care Cotidianul il aduce cititorilor vineri, la doar 7,9 lei, contine Simfonia a II-a, in re major (Op. 73) si Uvertura Festiva „Academica", in do minor (Op. 80) de Johannes Brahms, alaturi de o brosura despre biografia si opera muzicianului. Inregistrarile, realizate la Studiourile CTS din Londra, dateaza din noiembrie 1994, iar interpretarea ii apartine lui Royal Philharmonic Orchestra, sub bagheta dirijorului James Judd.

In 1853, Robert Schumann scria: „In mijlocul nostru a aparut un tinar a carui muzica minunata ne-a emotionat profund si sint sigur ca acest tinar va provoca o mare transformare, o uriasa revolutie in lumea muzicala". Tinarul era Johannes Brahms si avea doar douazeci de ani la vremea cind Schumann a scris aceste cuvinte. Muzicologul american J. Peter Burkholder a declarat ca Brahms este „cel mai imitat compozitor de la sfirsitul secolului al XIX-lea si acela care, dintre contemporanii sai, a exercitat cea mai mare influenta asupra muzicii clasice din secolul XX".

Ce credeau contemporanii lui Brahms despre „tinarul geniu" descoperit de Schumann e o cu totul alta poveste. Prietenii sai, printre care s-au numarat, in timp, sotii Schumann, violonistul József Joachim si Johann Strauss fiul, ii admirau talentul si ii treceau multe cu vederea, punindu-le pe seama unei personalitati puternice. Printre nenumaratele anecdote care au supravietuit, biografii citeaza o declaratie de-a lui Brahms care sintetizeaza comportamentul sau in societate: „Daca mai e de fata cineva pe care nu l-am insultat inca, il rog sa ma ierte".

Au existat personalitati ale vremii cu care Brahms nu s-a inteles prea bine, iar cel mai cunoscut dintre acestia este Richard Wagner. In primavara anului 1874, Nietzsche a auzit „Cintecul triumfal" al lui Brahms la Basel si a ramas atit de impresionat, incit a luat cu el, la Bayreuth, partitura si a reprodus citeva parti in fata lui Wagner, stiind ca acesta nu era prea incintat de Brahms. Cosima Wagner, sotia compozitorului, nota mai tirziu in jurnal: „Dupa-amiaza am interpretat «Cintecul triumfal» al lui Brahms si am ramas uluiti de neajunsurile acestei compozitii, pe care ne-o lauda prietenul nostru Nietzsche... Richard e foarte suparat".

„Adevaratul Brahms nu e decit un sentimental nerusinat si cel mai nebun si mai scandalagiu dintre compozitorii de azi. Dar acesta nu-i un viciu, ci doar o insusire a unui copil batrin, exasperant in dorinta sa de a se imbraca precum Händel sau Beethoven si de a face taraboi tot timpul", scria George Bernard Shaw in 1893. Dramaturgul il mai si compara pe Brahms cu Tennyson, justificindu-si astfel alaturarea: „E un muzician extraordinar, dar are mintea unui politist de la tara".

Ascultati vocea lui Brahms, inregistrata de Edison, pe www.cotidianul.ro/select