"Fotbalul, dupa familie, este cel mai frumos si cel mai important lucru care mi se putea intampla", ne-a marturisit directorul Comisiei de Relatii Internationale din cadrul FRF. Florin Prunea implineste astazi 39 de ani.     "Pana acum eram obisnuit sa fiu plecat de acasa de ziua mea. De data asta, prima data dupa foarte multi ani, voi fi acasa. Anii au trecut foarte repede pentru mine. Mi-e greu sa spun care este cea mai frumoasa amintire pe care o pastrez ca portar al echipei nationale si al echipei Dinamo, pentru ca au fost foarte multe. Pot spune insa ca cea mai trista amintire pe care nu o s-o uit niciodata este meciul cu Suedia din a€™94. Daca as putea da timpul inapoi si as avea sansa sa rejoc un meci acela ar fi cu siguranta meciul cu Suedia. Pentru ceea ce mi-a oferit fotbalul nu pot spune ca am facut sacrificii. Din punctul meu de vedere am facut prea putin. Bucuriile pe care le-am trait nu se pot contabiliza. Au meritat tot efortul. Privind in urma, ma felicit in primul rand pentru ca am o familie, sotia si fetita mea de zece ani, care reprezinta cea mai mare realizare a mea, apoi am o cariera frumoasa. Sigur ca am facut si greseli, dar mi-e greu sa ma gandesc la ele acum. Am inceput fotbalul de mic si asta am invatat sa fac. Asa ca, daca as avea posibilitatea sa o iau de la capat, tot asta as face. Modelul meu in viata profesionala a fost Moraru, fostul portar de la Dinamo. Nu m-a orientat nimeni catre aceasta meserie. Singur, la 9 ani, m-am dus prima data la Steaua. Am fost refuzat pentru ca eram prea slab. Am plecat de acolo plangand. M-am dus la Dinamo si acolo am fost primit. Profesional, cele peste 50 de jocuri la echipa nationala si cele peste 400 de jocuri in Liga I reprezinta realizarile care mi-au adus cele mai mari satisfactii. La Federatie asteptam cu totii o calificare din partea echipei nationale, ceea ce ar incununa primul an si jumatate de munca in cadrul administratiei. Cel mai mare regret profesional este ca nu am jucat o semifinala de Campionat Mondial, desi am fost atat de aproape. De foarte multe ori am fost tentat sa renunt la cariera mea, dar familia si felul meu de a fi m-au facut sa ma razgandesc. Am o cu totul alta pozitie acum, la Federatie. Atunci cand trebuie sa iau masuri nu sunt cel care se fereste. Deci, curajul pe care il aveam in teren nu imi lipseste nici aici... In adolescenta, visam sa ajung un mare jucator, vis care mi s-a indeplinit. Acum sper sa ajung un bun conducator. Nu stiu daca voi reusi. De ziua mea voi fi cu prietenii si cu familia. Nu sunt pretentios la cadouri, nu-mi doresc ceva in mod deosebit anul acesta, insa sunt sigur ca familia si prietenii mei vor avea grija de acest aspect."