Politicienii care au devalizat banci, cei care au dobindit bunuri publice - terenuri, cladiri, credite neacoperite - exprima la nivel de macrocosmos social ceea ce se petrece la nivel de microcosmos. In general, de-a lungul acestor ani, toti cei care au oftat dupa vechiul regim au cerut totul de la stat si l-au jefuit cu orice prilej. Oamenii acestia doresc sa vina primarul sa le taie buruienile din fata casei, pretind sa fie asistati pentru ca exista pe fata pamintului. Striga in fata televizoarelor ca nu-l mai vor vota pe cutare ales al urbei, desi nu s-au dus la vot. Polueaza strazile, arunca anvelope in apa riurilor patriei si striga tare ca nu mai exista dragoste de tara. Aceiasi insi, deveniti patroni de brutarii si macelarii, nu respecta normele de igiena publica, nu au grija fata de nimic din ceea ce fac, zeul la care se inchina este datul cu tunul: sa faca, adica, avere repede, fara munca multa, cu smecherii care sa tina loc de perseverenta si corectitudine. Cu ei ai probleme daca stabilesti un contract, daca iti faci o casa, daca intri in parteneriat. Tunul inseamna sa lucrezi prost si sa nu-ti mai pese de urmari. Dai tunul, faci lucrul de mintuiala si mergi la alt fraier si te vaieti peste tot ca nu esti ajutat de stat.

Oamenii acestia urasc orice tine de spatiul de dincolo de mica lor existenta meschina, se mindresc ca nu stiu nimic din ceea ce se intimpla in tara asta careia ii cer salarii, indemnizatii, ajutoare de toate felurile. Tunarul este lenes, grija lui este sa munceasca putin si prost, sa insele clienti, furnizori, asociati. Nu are casa si-i cere statului, striga tare ca e somer si refuza „joburi" la patron si viseaza sa devina, asemenea eroului lui Caragiale din piesa „O scrisoare pierduta", nemuritorul politai Pristanda, bugetar la stat. Pe tunarul care nu a dat inca tunul nu-l intereseaza de unde i se dau ajutoare, pentru ca nu are sentimentul nici unei responsabilitati civice pe care o socoteste ceva bun pentru timpiti. Asistatul cu vise de tunar este beneficiarul tuturor politicilor protectioniste de stinga.

Desi se inchina la secera si ciocan, tunarul asistat crede ca doar prostii muncesc. Asta e filosofia sa de viata. Printre altele, datorita ei Europa occidentala se leneveste si devine tot mai scumpa.

Daniel Vighi este scriitor si profesor la Universitatea de Vest din Timisoara.