S-a nascut in familia marelui artist Ion Luican chiar de Ziua Mondiala a Teatrului. Stia ca va lucra in arta, insa oscila intre a fi actrita sau cantareata. Destinul a ales cinematografia si teatrul pentru copii. Actrita Florina Luic
S-a nascut in familia marelui artist Ion Luican chiar de Ziua Mondiala a Teatrului. Stia ca va lucra in arta, insa oscila intre a fi actrita sau cantareata. Destinul a ales cinematografia si teatrul pentru copii. Actrita Florina Luican, cunoscuta de generatii de copii drept Alba-ca-Zapada si de cei mari din filme precum "Adela" si "Un suras in plina vara", isi asterne pe hartie traseul vietii sale. Indragostita de muzica de opera si de muzica clasica, inca de mica asculta in bucatarie la radioficare arii de opera. Insa in sufletul sau exista cea mai iubita muzica, muzica tatalui sau, Ion Luican, a Ioanei Radu, a Mariei Tanase si a Mariei Lataretu. "Voci extraordinare! Fiecare pe felia lui era maestru", declara cu admiratie doamna Luican. INITIERE. A avut de mica contact cu lumea artistica. "Tata ma lua in fiecare vara in turnee, de la vreo 6-7 ani am tot mers in turnee cu el pana pe la vreo 15, cand m-a premiat cu prezentarea unui spectacol." Tatal ei dorea ca Florina sa devina cantareata si a insistat destul de mult sa ia lectii de canto sa intre la Conservator. Pe de alta parte, in scoala a facut parte din brigada artistica de agitatie. Se juca teatru, erau si dansuria€¦ Tine minte ca tatal sau era mereu disperat ca trebuia sa ii caute costume pe la teatre. Nu era singurul copil al familiei Luican: "Un baiat Alexandru, alt baiat Marian si altul Costin, si, in sfarsit, cum isi doreau mult o fata pe numele meu de botez, Florina. Intre baieti a mai avut o fata, nascuta insa prematur si a murit la trei saptamani. Au apucat totusi s-o boteze Elena. Ma gandesc cum ar fi fost viata mea daca mai aveam o sora. Tata, in gluma, ma necajea spunandu-mi ca atunci n-as mai fi fost eu pe lume". SANSA. Intr-o zi, asistenta renumitului Geo Saizescu a selectionat-o pentru o proba la rolul Liorica in filmul "Un suras in plina vara", cu Sebastian Papaiani in rolul principal. A luat proba. Anul urmator a dat examen la Teatru si a reusit. "Tin minte ca in anul acela mi-a murit o matusa, si in ziua in care s-au afisat rezultatele era inmormantarea matusii mele. Imi venise de cateva ori un sentiment de bucurie si spuneam: «Iarta-ma, tanti Mia, ca nu pot sa plang!». Eram asa de fericita!" La facultate a mai facut un film cu Geo Saizescu, "La portile pamantului", dupa care colaborarea lor a incetat. Si au inceput alte colaborari: Lucian Pintilie, Dan Pita, "a fost un film foarte bun «Filip cel Bun», iar in «Marele Singuratic», facut de Iulian Mihu, erau trei personaje feminine, unul, cel al mamei lui Nicolae Moromete, Catrina, il jucam eu. Era un rol secundar. Mihu a avut ideea sa fac vocile, adica postsincron, la toate personajele feminine din film, motivand ca iubitele eroului ar fi bine sa aiba ceva din vocea mamei. Si iata-ma vorbind normal tot filmul. Doamna Ecaterina Oproiu a spus in cronica de marea mea performanta. A fost ceva deosebit. Aproape doi ani am filmat la Sibiu dupa un roman al Ioanei Postelnicu, «Plecarea Vlasinilor» si «Intoarcerea Vlasinilor». O drama cu Silviu Stanculescu si Emanoil Petrut, eroii principali. Eu jucam rolul sotiei lui Silviu, rolul cel rau. Pe vremea aceea, sotiile regizorului erau distribuite in multe roluri. Eu nu m-am casatorit cu un regizor, si astfel nu am jucat in multe filme". A ramas peste ani prietena cu Nicolae Margineanu, un extraordinar operator si regizor. A colaborat cu el la un singur film si zece ani la Ager Film pentru dublaj la desene animate. "Mi-am imprumutat vocea. Asta imi place la dublaje, ca te poti juca cu vocea si sa faci ce vrei cu ea ca actor." DRUM. A absolvit sectia de Teatru ca vicesefa de promotie. Maestrul Sica Alexandrescu a remarcat-o in spectacolul de licenta. "Cand l-a felicitat pe tata in pauza am profitat, ca era director si la teatrul din Brasov, si la teatrul din Bucuresti, si avea post, si l-am rugat sa ma ia la Bucuresti. Poate ca am gresit, ca era foarte frumos si la Brasov, dar eu am vrut sa stau langa parinti. Am fost mamoasa cu parintii de tanara, chiar daca nu aveau nevoie de mine, dar mai tarziu, cand i-au coplesit bolile si batranetea, am stat langa ei, sacrificandu-mi chiar casatoria si nu regret deloc. In urma rugamintii mele, domnul Zaharia Stancu, care era director la National, a avut o comportare mai ciudata pentru mine, eu m-am facut ca nu inteleg, si nu s-a mai aprobat repartitia si am plecat tulburata si mahnita acasa. Asa cum stiti ca se obisnuieste, trebuie sa faci compromisuri. Dar nu am vrut sa fac! Eram increzuta in talentul meu si in frumusetea care mi-au dat-o Dumnezeu si parintii. Am tot asteptat vreo doi ani, pana cand Ion Lucian, marele maestru al teatrului pentru copii, a avut nevoie de mine ca sa fiu zana intr-o piesa a teatrului care-l infiintase de cativa ani, Teatrul Ion Creanga pentru tineret si copii. Si m-a luat intr-o piesa, «Cinci saptamani in balcon», unde eram Zana florilor, printre niste copii pe scena, ei fiind flori. Repetam cu copiii, si asa m-a cucerit publicul, incat am facut in asa fel sa fiu angajata la acest teatru. Am dorit si mi s-a indeplinit aceasta dorinta." MOTIVATIE. Multi colegi de film au necajit-o cu intrebarile lor: "«Doamna, ce joci acolo, ce e - O gaza?» Dar gaza aia este o fiinta si ca sa o caracterizezi, iti trebuie talent. Iti trebuie foarte multa forta, sunt dansuri, sunt animale pe care trebuie sa le faci cu veridicitate ca sa-i prinzi pe copii. Copilul este cel mai grozav spectator si cel mai sincer care te pandeste sa nu gresesti. Trebuie sa fii exact cum te stie el din cartea din povesti. Am jucat foarte multe roluri. Am avut succese, am fost zana lui Pinochio timp de 19 ani si 15 ani Alba-ca-Zapada, pana la varsta de 45 de ani. Nu m-am dus la un teatru «adevarat», pentru ca mi-a placut sa traiesc in basme. Noi nu putem fi vedete in adevaratul inteles al cuvantului, pentru ca nu ii ramane in mintea copilului numele tau, pe el il intereseaza personajul. Mergeam cu sotul meu, poetul Ion Cranguleanu, la strand, si pe plaja m-au vazut niste copii si m-au tras de fusta: «Tanti Alba-ca-Zapada!», «Da, mai, copii, eu sunt». Tanti Alba-ca-Zapada ma strigau si copiii de la bloc". BILANT. A jucat in mii de spectacole, cateodata cu cate trei spectacole pe zi. Dimineata era Alba-ca-Zapada, dupa-amiaza la matineul de trei era Mama vitrega din "Cenusareasa", un rol de longevitate artistica, 15 ani, iar seara era Fanica din spectacolul pus de Emil Mandric, dupa D.R. Popescu, "Hotul de vulturi". Cel mai mult si cea mai draga perioada in care a fost pe scena a fost cea sub conducerea marelui om de teatru, "fascinantul Cornel Todea, mare cunoscator al teatrului pentru copii si sclipitoare minte regizorala", spune doamna Luican. TURNEU. "Un motiv destul de prozaic pentru care ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a adus in acest teatru a fost si turneul facut in Japonia timp de trei luni, in anul 1987, turneu organizat de alt mare maestru al teatrului pentru copii, Ion Lucian, care era si regizorul spectacolului de turneu «Cenusareasa». Spectacolul a fost jucat de noi in limba japoneza, pe care am studiat-o cu un regizor de-al lor sase luni. Am batut toata Japonia de la Hokaido, insula cea mai nordica, pana la cea mai de jos, care era pe harta ca un punct. A fost o experienta fascinanta, tulburatoare. Acasa revenind, ma tot visam pe strazile Japoniei. A fost un succes triumfal, marturie este caseta pe care ne-a facut-o seful japonez cadou la fiecare cu spectacolul de la premiera de la Tokio. Cum radeau si aplaudau copiii la exact replicile la care radeau si cei din Romaniaa€¦ asa de bine ne pregatiseram noi cu japoneza. De altfel, pe unde am fost in turneu am jucat in limba tarii respective. Saracii actori romani!" CONTINUA! Si acum, in "cam plina" maturitate, joaca cu acelasi drag si pasiune pe scena teatrului. "Ce-i drept, sunt roluri mai mici, dar pline de esenta artistica in spectacole montate grandios de Cornel Todea, spre placerea nemaipomenita a micilor spectatori si daca nu si a criticilor care nu au ce face si premiaza in fiecare an cu Marele Premiu, in cadrul Festivalului International pentru copii, aceste spectacole ale lui Cornel Todea. Ca sunt intr-adevar cele mai bune." Pe langa aceasta activitate, este profesoara in cadrul Clubului de teatru la proiectul "Micul actor", actiune care o face sa se joace "de-a teatrul si de-a viata cu opt copii minunati", incheie multumita actrita. "Iti trebuie foarte multa forta, sunt dansuri, sunt animale pe care trebuie sa le faci cu veridicitate ca sa-i prinzi pe copii. Copilul este cel mai grozav spectator si cel mai sincer care te pandeste sa nu gresesti. Trebuie sa fii exact cum te stie el din cartea din povesti" Florina Luican,actrita "Eu am vrut sa stau langa parinti. Am fost mamoasa cu parintii, de tanara, chiar daca nu aveau nevoie de mine, dar mai tarziu, cand i-au coplesit bolile si batranetea, am stat langa ei, sacrificandu-mi chiar casatoria si nu regret deloc" Florina Luican,actrita
Despre autor:
