Am descoperit cu incantare, la Scala din Milano, o soprana tanara - Irina Lungu -, frumoasa, inteligenta, cu glas minunat condus cu stiinta si finete, despre care putini stiau cateva ceva pe aici. Am aplaudat, asemeni salii arhipline, debutul sau in "Traviata" pe scena milaneza (luna trecuta), acolo unde, de altfel, canta de patru ani in productii importante. Ulterior, mi-a dezvaluit multe dintre reperele existentei si carierei sale.
Cine e Irina Lungu?
M-am nascut la Orhei, in Republica Moldova, am studiat pianul la Chisinau, apoi, in 1992, cand au inceput problemele politice, am plecat cu familia in Rusia, unde am absolvit, ca dirijor de cor, apoi canto la Conservatorul din Voronej, avand norocul sa lucrez cu baritonul Mihail Podkopaev, unicul meu profesor care ma ghideaza si astazi in realizarea rolurilor, desi e dificil sa ma duc de fiecare data in Rusia. Inca din timpul studentiei am cantat la Opera din acel orat, debutand in "Pescuitorii de perle" de Bizet, apoi in "Mireasa tarului" de Korsakov sau "Othelo" de Verdi. Din 2002 am inceput sa particip la concursuri, am sustinut concerte... La Viena m-a auzit directorul artistic de la Scala, mi-a propus o auditie pentru Riccardo Muti. Am calatorit cu trenul toata noaptea, la zece dimineata eram pe scena, maestrului i-a placut cum am cantat si mi-a propus sa debutez in premiera cu "Moise si faraonul" de Rossini (decembrie 2003), in rolul Anais, extrem de dificil, cu multa coloratura, fiind de altfel primul si unicul meu rol rossinian. Apoi am ramas la Milano, lucrand timp de doi ani la Accademia di Scala, perfectionandu-mi pronuntia si stilul italian sub indrumarea renumitei Leyla Gencer, director la Academie. M-am familiarizat si cu cultura italiana - am vizitat muzee, am vazut multe productii in diverse teatre - aspecte esentiale pentru a intelege spiritul bel-canto care se potriveste glasului meu. Am revenit la Scala pentru premierele cu "Gli Stivaletti" de Ceaikovski (cantata in ruseste si dirijata de Muti, o lucrare superba dar putin cunoscuta) si "Sf. Suzana" de Hindemith (in 2006), iar acum am debutat in "Traviata".
Debutul in rol a avut loc insa anterior, la Roma, in productia lui Zeffirelli, inlocuind-o pe Angela Gheorghiu in cel de al doilea spectacol.
O noua montare clasica, foarte frumoasa, dar usor senzuala, ca toate viziunile lui Zeffirelli, de altfel. Imi place sa abordez un rol in regii diverse - pentru un artist e totdeauna interesant sa poata incerca modalitati variate de tratare a personajului, poate mai personale. In Italia cantasem deja la Catania sau Bergamo. Iar in "Traviata" am aparut si la Zagreb. Totodata, la Teatrul Drury Lane (Londra) am cantat in "Diluviul universal" de Donizetti (in ciclul "opere rare"), anul trecut am debutat in "Cosi fan tutte" de Mozart (rolul Fiordiligi) si in rolul titular din "Iolantha" de Ceaikovski (dirijor Fedoseev) la Lisabona, apoi la Festivalul Lugano sau la Verona, la Toulon in Liu din "Turandot" de Puccini. Incerc totusi sa raman in repertoriul bel-canto, care se potriveste vocii mele la aceasta varsta, si sa "cresc" progresiv.
Ca maniera de cant, in plan stilistic, scoala rusa se deosebeste mult de cea italiana.
Sunt multumita ca am studiat in Rusia, unde in sec. XVII, veneau sa predea toti marii maestri italieni, impunand principii vocale si o scoala in maniera bel-canto. Desigur, limba rusa are particularitatile ei, dar, din fericire, maestrul meu este un mare admirator al liricii italiene, cunoaste intreg repertoriul si mi-a indreptat glasul pe drumul corect. Vocile rusesti sunt in general "mari", dar aici, in Italia, am invatat tocmai sa cant rafinat, am repetat mult cu maestrul Muti.
Proiectele se anunta spectaculoase?
Anul viitor revin la Scala cu "Maria Stuarda" de Donizetti, voi avea concerte in Italia si Croatia, la Torino voi fi din nou "Violeta", ca si la Parma (in Festivalul Verdi), unde, de asemenea, voi debuta in "Luiza Miller" de Verdi - rolul principal, poate cam "tare" pentru mine, dar vreau sa-l rezolv intr-o "cheie" mult mai lirica -, reluand si Fiordiligi, personaj pe care am fost invitata sa-l interpretez si in Festivalul de la Coruna (Spania). In septembrie voi pleca la Atena pentru a canta din nou "Traviata", dar in concert, in seara dedicata comemorarii celor trei decenii trecute de la disparitia Maria Callas. Exista si alte proiecte, dar in general artistii prefera sa vorbeasca doar despre cele deja certe.
V-ar tenta sa cantati in Romania?
Nu am primit inca o invitatie pentru ca probabil nu ma cunosc, dar evident mi-ar face mare placere sa pot canta in Romania, mai ales ca si tatal meu, si bunica locuiesc in Moldova. Trebuie sa spun insa ca in Rusia n-as mai putea canta acum, pentru ca, in plan artistic, nu mai sunt conditiile necesare; si as adauga ca... niciodata nu esti recunoscut in tara ta...