Efectul 9/11 al referendumului anti-Basescu

ABANDONUL ELECTORATELOR TRADITIONALE SI INSURGENTA RADICALISMULUI POLITIC ANTIDEMOCRATIC. Consumarea referendumului prezidential din 19 mai 2007 - cel mai serios ciclon politic si electoral din 1990 pana astazi, are un singur rezultat cert: disolutia brandurilor politice interne, statuate in ultimii 17 ani.  Efectul 9/11 al acestei decizii politice absurde luate de persoanele si partidele ostile actualului presedinte genereaza cea mai acuta criza de sistem politic prin care trece Romania, de la inceputurile democratiei de tip decembrist, pana astazi.  


Doua sunt turnurile prabusite ale principiilor democratice din politica interna, care fac discutia despre stabilitatea politica dificila si relativ fara obiect: 1) electoratul fidel si stabil, prin plecarea masiva si cvasidefinitiva a electoratelor de partid din matca identitara a formatiunilor politice in care au fost mentinute timp de 17 ani si 2) echilibrul ideologic stanga-dreapta, prin insurgenta radicalismului politic antidemocratic, provocat de aparitia unor miscari tectonice antisistem, care se propaga deopotriva de sus - dinspre principalii jucatori politici, dar si de jos - dinspre electoratele iritate si bulversate de confuzia politica interna.


Revenirea in functie a presedintelui nu pare a se concretiza in proiecte sau initiative menite sa galvanizeze energiile institutionale democratice. Desi asteptarile sunt imense - 75 la suta dintre participantii la votul de la referendum cred ca au gasit deja solutia, prin inaltarea la zenit a unui presedinte megaprotejat de voturi - in realitate, nici un actor nu detine puterea de a influenta in mod decisiv scena politica. Coalitia antiprezidentiala s-a faramitat. Era de asteptat, dupa ce o serie de disensiuni au aparut inca din perioada campaniei pentru referendum. Degringolada este acuta. Marea miza politica este batalia pentru statutul de varf al opozitiei (cu PD - lider informal si PSD - lider formal), in timp ce puterea isi gaseste cu greu parteneri transparenti de guvernare.


CUM A INVINS PSIHOLOGIA POLITICA DIN 2004 INCOACE. Singura oferta de noutate a campaniei din 2004 a fost produsul politic Traian Basescu. Paradoxal, nici un adversar al acestuia nu a anticipat potentialul de noutate absoluta pe piata interna a noului artefact politic. Ascensiunea noului animal politic Traian Basescu a dezlantuit in mentalul electoral romanesc o fantasma politica extrema, frecventata indeobste de electorate aduse intr-o stare de exasperare acuta: aparitia Salvatorului Natiunii.


Salvatorul Natiunii - incarnat in personajul politic Traian Basescu - era la momentul campaniei prezidentiale din 2004 o fabricatie de branduri politice inca active, suprapuse mecanic si amestecate intr-un creuzet comportamental in egala masura derutant si exploziv: a) era un fel de "C.V. Tudor" care clama mai credibil si mai modern decat Vadim insusi dreptate nationala si personala pentru fiecare roman, spirit revansard (tepe in Piata Victoriei) si un nationalism gregar (trasul de urechi al capitalului francez si american in Romania); era un fel de "Ion Iliescu" cu solide cunostinte de gestiune in inalta administratie, aparator declarat al legilor, experimentat si longeviv expeditionar pe culoarele intunecoase ale institutiilor de dinainte si de dupa decembrie 1989 (cele cinci ministeriate la Transporturi si cei patru ani de mandat la Primaria Capitalei stau marturie), lipsit de referintele instructiei sovietice ale liderului stangii romanesti; era un fel de "Adrian Nastase" mai categoric si mai stapan pe fraiele puterii in exercitiul inaltei administratii, fara aroganta si aerul de arendas al economiei romanesti al celui din urma; in fine, era - da! - , un fel de "Corneliu Coposu" rezistent la atacuri ucigatoare si demn in fata manevrelor si delatiunilor propagandist neocomuniste, fara lipsa de virilitate si faciesul octogenar al simbolului moralitatii politice romanesti post-decembriste, care a fost fruntasul taranist. In fine, personajul politic Traian Basescu era un filon reductiv de calitati si insusiri proprii, insumate in "Traian Basescu - comandantul de pe «Biruinta»", un fel de "out-law" care cucereste marile si oceanele, tine cu cei multi si ii ridiculizeaza pe cei puternici.


VOTUL AUTOREFERENTIAL RADICALIZAT. Campanii media si electorale, lideri de opinie influenti, politicieni credibili au construit in 17 ani un instrument electoral infailibil: discursul distructiv, autopersiflant si acuzator, intr-o inexorabila cascada a criticismului politic manipulator. Prin transferul unor asa-zise stereotipuri romanesti de anvergura istoric-nationala spre insusirile negative personale ale actorilor politici, cetatenii electori au fost invitati sa isi dispretuiasca nu numai alesii, dar si propriul popor reprezentat de politicieni. Acest efort de persuasiune a generat - de la un mandat electoral la altul - un reflex de gandire electorala degenerativa.


Raportarea cetateanului la stat, la reprezentatii sai alesi s-a radicalizat si a pregatit sosirea pe scena politica a Salvatorului Natiunii. Acestuia i se aloca toate bunele trasaturi si insusiri si i se marginalizeaza obstinat orice slabiciune. Cine a inteles sa exploateze aceasta energie uriasa, frustrata si resentimentara a mentalului electoral romanesc, a luat totul. Singurul veritabil speculator politic al psihologiei electorale resentimentare romanesti este in acest moment Traian Basescu.  Noul electorat creat o data cu agregarea masei critice electorale pentru castigarea referendumului de la 19 mai - indiferent de educatie, locatie, sex, varsta sau optiune religioasa - este un electorat obligat sa recurga la instinctualitate, animat de o energie atavica si, prin urmare, acut radicalizat. Deasupra acestei psihologii abisale a electoratului actualului presedinte stau desigur promovarea valorilor democratiei, dorinta de mai bine, speranta de propasire a Romaniei si tot arsenalul de argumente onorabile civic.


Desigur, nu presedintele este singurul responsabil pentru acest deznodamant atat de timpuriu si trist. Asumarea in parte a contributiilor la actualul context este obligatorie. Alegerile se apropie. Ele trebuie desfasurate necesarmente in spirit democratic.

---

Despre autor: