Vineri, Cotidianul se va distribui impreuna cu un CD continind o selectie din muzica lui Wagner si cu o brosura despre viata si opera compozitorului.

Al patrulea titlu din Colectia SIMFONICA, pe care Cotidianul le-o aduce cititorilor in fiecare vineri, la doar 7,9 lei, contine lucrari pentru orchestra: „Idila lui Siegfried", alaturi de fragmente din „Valkiria", „Rienzi", „Olandezul zburator", „Lohengrin" si „Tannhäuser" de Wagner. In lucrarea acestuia din 1852, „Opera si drama", compozitorul si teoreticianul le dedica analize detaliate compozitorilor pe care dumneavoastra i-ati primit deja in colectia SIMFONICA.

Wagner incearca sa stabileasca simetrii intre creatiile lui Beethoven si cele ale lui Mozart, considerind ca al doilea „a inceput cu melodia intreaga, pe care mai intii, ca in joaca, a descompus-o contrapunctic in parti din ce in ce mai mici; creatia lui Beethoven a inceput cu aceste bucati descompuse, din care, sub ochii nostri, construieste edificii din ce in ce mai bogate si mai mindre". Abunda superlativele la adresa lui Mozart. „Era un muzician atit de absolut si de complet, si numai muzician, incit prin el putem intelege, in modul cel mai evident si mai convingator, singura pozitie adevarata si justa a muzicianului fata de poet", crede compozitorul. Cit despre cei care au incercat sa calce pe urmele lui Mozart, Wagner nu are decit dispret: „Numerosi compozitori si-au inchipuit ca opera lui Mozart ar fi ceva imitabil prin forma, neglijind faptul ca aceasta muzica nu constituie nimic in sine, spiritul lui Mozart reprezentind totul; nimanui nu i-a reusit insa sa reconstruiasca creatiile spiritului prin aranjamente pedante".

„La Beethoven (...) recunoastem impulsul natural al vietii de a face ca melodia sa ia nastere din organismul launtric al muzicii. In lucrarile sale cele mai importante, el nu prezinta, in nici un caz, melodia ca pe ceva gata facut dinainte, ci, intr-o oarecare masura, o lasa sa se nasca sub ochii nostri, din organele proprii; el ne initiaza in acest act al nasterii, infatisindu-ni-l in necesitatea lui organica", explica Wagner. Compozitorul dedica un lung pasaj relatiei dintre „Oda bucuriei" si creatia lui Schiller, pentru a elucida relatia dintre poezie si muzica: „Abia acolo unde, in desfasurarea melodiei, Beethoven se ridica de la continutul acestei poezii pina la caracterul dramatic imediat, observam combinatiile sale metodice crescind din ce in ce mai precis din cuvintele versurilor poeziei, astfel ca expresia nemaiauzit de variata a muzicii sale corespunde, in orice caz, atit de direct sensului suprem al poemului si al textului, incit muzica separata de poem ne apare brusc ca neimaginabila si neinteligibila". Insa cel mai memorabil pasaj al lui Wagner despre Beethoven este acela in care il aseamana lui Columb: „Voind sa descopere un drum nou, a descoperit o lume noua".

„Nu exista cuvinte pentru a descrie imensa bogatie a muzicii sale, natura ei sublima si valoarea ei universala, nu am cu ce altceva s-o compar in toata lumea aceasta", spunea Richard Wagner despre Johann Sebastian Bach.