Carte - cu Marino Zorzi, descendentul dogilor, despre destinul Bibliotecii Marciana din Venetia Laura, eterna iubire! - acesta este numele cel mai des asociat cu personalitatea poetului Petrarca. Pentru venetieni, insa, Petrarca este alaturat
Carte - cu Marino Zorzi, descendentul dogilor, despre destinul Bibliotecii Marciana din Venetia Laura, eterna iubire! - acesta este numele cel mai des asociat cu personalitatea poetului Petrarca. Pentru venetieni, insa, Petrarca este alaturat nu muzei sale, ci uneia dintre cele mai importante institutii din "Serenissima": Libreria Marciana. Ideea infiintarii unei biblioteci publice in cetatea venetiana i-a apartinut, intr-adevar, lui Petrarca. In veacul al XIV-lea, poetul era recunoscut si drept un fervent cautator si colectionar de manuscrise. La vremea la care, prin lungi epistole adresate dogelui Andrea Dandolo, incerca sa medieze o pace intre Venetia si Genova, poetul reuseste sa-l convinga pe acesta sa acorde importanta reinfiintarii unei biblioteci a statului, asa cum era pe vremea romanilor. Isi pune la bataie, in acest scop, propria-i colectie de peste 200 de manuscrise. Captivati de ideea de a merge pe urmele lui Petrarca, la Venetia, am solicitat un interviu dlui Marino Zorzi, directorul Bibliotecii Marciana. In cabinetul sau, inconjurati de portretele celor care, vreme de sase veacuri s-au aflat la conducerea bibliotecii, am incercat sa patrundem in intimitatea acestui veritabil diamant al culturii europene.  DESTIN. "Din nefericire pentru noi, acele manuscrise donate de Petrarca nu se afla aici. Donatia a avut loc in 1362, cartile au fost acceptate de Republica, au stat de la inceput in casa pe care Serenissima i-a dat-o lui Petrarca, in semn de respect, iar Petrarca le-a pastrat tot restul vietii. Doar ca el nu a locuit decat cinci ani in Venetia, dupa care a plecat la Padova, luand cu el si colectia". Biblioteca s-a deschis totusi un secol mai tarziu, iar cel care a facut posibil acest lucru a fost Basilius Bessarion, cardinal grec, care s-a straduit toata viata sa organizeze apararea grecilor atacati de turci. "Cel mai mare succes al sau a fost insa crearea acestei minunate biblioteci, care s-a bazat pe lucrari privind Antichitatea. A strans peste o mie de manuscrise, intre care 563 in greaca. Intentiona sa creeze o biblioteca nationala greaca, unde, asa cum spunea el, daca intr-o zi grecii ar disparea intr-o tragedie, viata si cultura lor s-ar regasi intacte". De ce a vrut sa dea aceste manuscrise Venetiei? "Mai intai pentru ca respecta enorm structura Republicii, care ii aparea ca o incarnare a idealului platonic, a guvernarii perfecte. Pe urma pentru ca avea multi prieteni printre venetieni. Si, in fine, pentru ca el, fiind grec, se simtea la Venetia ca in a doua sa patrie". Biblioteca a fost instalata in Palatul Dogilor. "In 1537, fiul dogelui Andrea Gritti voia sa construiasca noi imobile, care sa dea impresia ca Venetia e un oras modern. Atunci s-a construit si palatul in care se afla Libreria Marciana, in Piateta San Marco. Intaiul bibliotecar a fost cardinalul Bembo. Alaturi de el se afla Victor Grimani, care era foarte interesat de cultura antica. El a incurajat construirea bibliotecii de catre arhitectul Sansovino. Biblioteca a fost deschisa abia in 1565. Au inceput sa fie donate si alte carti, iar apoi Serenissima a scos o lege care spunea ca toate cartile imprimate in Venetia si in intreaga Republica trebuie sa aiba cel putin o copie la Marciana. Inventarul cartilor a crescut, avem peste un milion, dar asta nu este foarte mult pentru o biblioteca moderna", ne mai spune dl Marino Zorzi.  CAPODOPERE. Ne interesam care sunt capodoperele Bibliotecii Marciana. "Detinem primul Grimani, care este o donatie din partea cardinalului Domenico Grimani, la inceputul secolului al XVI-lea. E o capodopera. O miniatura executata in Tarile Flamande si are 1.060 de pagini. Din punct de vedere cultural, fondul grec este insa fundamental. Mai ales «Homerus Veritus», un text al «Iliadei» lui Homer, scris in secolul al X-lea, care e fundamental pentru traditia manuscrisa a poemului, pentru faptul ca in jurul acestei povesti exista un comentariu. Comentariu care e, de fapt, un rezumat al cartilor scrise de vechii greci despre Homer si care s-au pierdut. E o biblioteca intreaga concentrata intr-un manuscris".  IORGA, IDOLUL. Marino Zorzi conduce Biblioteca Marciana din 1990, iar preocuparea sa principala o constituie istoria cruciadelor. "M-au interesat cruciadele din secolul XV. M-a interesat relatia Venetiei cu Tarile Romane. Cruciada de la Nicopole - care s-a sfarsit rau, dupa cum stitia€¦ La a doua etapa a bataliei de la Varna au participat si romanii. A existat o alianta a Venetiei cu Matei Corvin - luptam cu acelasi dusman, dar pe fronturi diferite. Singurul print roman care a condus o campanie puternica impotriva turcilor a fost «Stefano il Grande»a€¦", mai spune Marino Zorzi, aratand ca stie cine a fost marele voievod al Moldovei. "Dupa victoria sa de la Vaslui, s-a pus in miscare si Matei Corvin, spre frontul din Bosnia. Momentul acela a reprezentat o speranta pentru noi, luptam impreuna pentru aceeasi cauza." Cum se face ca ii este atat de cunoscuta aceasta etapa din istoria romanilor? "Am un cult pentru profesorul Nicolae Iorga. Pe masa mea exista cartea lui despre cruciade. El a facut studii exceptionale privind perioada cruciadelor. Era de o profunzime, de o amploare incredibile. Iorga a fost un prieten al tatalui meu. Se cunosteau foarte bine. I-a dat tatalui meu mai multe decoratii, ordine cavaleresti, pe care le pastrez. Isi scriau, vorbeau. Iorga reprezinta legatura mea cu Romania. De treizeci de ani, in fiecare zi, citesc macar o pagina din cartea lui."  "In Venetia existau mai multe ramuri ale aceleiasi case. A mea era singura din San Moise, iar a dogelui Marino Zorzi era din Santa Justina. Curios e ca in Venetia a ramas pana azi doar ramura mea, ca si cum eu as fi mostenitorul ideal al celorlalti"  "La Venetia, in secolul XIV, cultura insemna medicina, stiinta. Se cunoaste episodul in care patru venetieni l-au caracterizat pe Petrarca drept «un om bun, dar nu prea cultivat». Nu stia comentariile lui Aristotel. Dar el avea cultura morala, elocinta, poeziaa€¦" Marino Zorzi
Despre autor:
