Mergind prin Paris, mi-am dat seama ca, intr-adevar, stilul s-a nascut aici. Orice stil, fiecare dintre cele pe care le regasesc palide si la noi. Dar este diferit. Este diferit felul in care te simti cind mergi pe strada, felul in care oamenii poarta hainele si cum se poarta pe ei insisi zi de zi. In Romania, inca mai exista o rafuiala cu moda, cu hainele, cu magazinele in general. Si eu, cind merg la shopping, descopar de fapt dorinta involuntara de a-mi dovedi ca pot sa cumpar, ca pot sa aleg. Asta e uimitor la Paris, intre multe altele: oamenii par nascuti ca sa poarte haine, sa se identifice cu ele. Chiar intre miile de turisti de toate nationalitatile, orasul are un stil inconfundabil. Exista de toate pentru toti, dar asta arata mult mai autentic decit competitiile nationale de originalitate care se petrec pe la noi. Intre goticii cu parul rosu si pina la sotiile arabe care devalizeaza centrele comerciale, orice pata de culoare este bine primita si integrata in atmosfera din capitala modei.

Ca turist roman, am provocat la razboi toate magazinele si, ca de fiecare data, eu am fost cea care a cedat. Ca turist est-european, mi-am permis sa intru cu zimbetul pe buze in magazinele de bijuterii. M-am jucat spunind ca sint din Rusia, pentru a fi primita ca o cumparatoare sigura si de valoare. Si cu toate ca, mergind pe strada spre casa, cu doua pungi de H&M si una de Zara, am trecut pe linga femei care ieseau obosite din buticul Chanel cu zeci de pungi, cutii, pachete, m-am simtit cel putin la fel de fericita ca ele. Pentru ca, la Paris, fericirea nu se masoara in cit ai cheltuit, ci in placerea de a-ti fi oferit ceva.