A-ti alege alimentul inseamna a-ti elabora esenta, considera Nietzsche, pentru care nutritia era una dintre artele frumoase. Marele filozof vedea alegerea regimului alimentar corespunzator ca pe o salvare a umanitatii, intrucat "modul corect de a te hrani te face sa atingi nivelul maxim al fortei tale si al virtutii".


TEORII. Filozoful german declara razboi alimentatiei omului modern care, spunea el, "se pricepe sa digere o multime de lucruri, ba aproape tot". Detesta bucataria germana, caracterizata de "supa servita inainte de mancarea propriu-zisa, carne fiarta prea mult, legume inecate in grasime si flescaite in faina, dulciuri servite intre branzeturi si fructe. Painea trebuie suprimata, pentru ca neutralizeaza gustul celorlalte alimente". Si alcoolul ii repugna, dar considera ca un pahar la fiecare masa este necesar. Nici vegetarismul nu era o solutie, pentru ca el vedea in vegetarian o fiinta slabita de consumul de legume. Dietetica nietzscheana este stiinta a masurii: nici exces (orez, cartofi), nici carente (carne) si interdictii (alcool, excitante), toate acestea ajungand pentru promovarea unei armonii. In afara de natura si calitatea alimentatiei, filozoful integra in dietetica diferite modalitati de hranire, de luare a mesei, exigente ale actului nutritiv. Primul imperativ este "sa cunosti capacitatea propriului stomac",  al doilea - "sa preferi o masa copioasa in locul uneia frugale", iar al treilea - "la masa se sta cu masura, nici prea mult, pentru a nu incarca stomacul, nici prea putin, spre a evita efortul muschiului stomacal si hipersecretia gastrica".


Alte pareriFilozofii au avut intotdeauna propria viziune asupra nutritiei. Vegetarismul isi are un reprezentant sigur in Rousseau, care considera ca cel mai bun regim alimentar este cel apropiat de al omului primitiv. Autorul cartii "a€¦mile" crede ca mancatorii de carne sunt in general mai cruzi si mai feroce decat ceilalti oameni. De unde si ecuatia carne-forta-cruzime, legume-slabiciune-blandete, care induce o impartire in puternici si slabi.
Lui Sartre nu ii placeau crustaceele, stridiile si toate speciile de scoici, considerand ca daca le mananca e ca si cum ar manca lucruri din alta lume: "Carnea lor alba nu este pentru noi, o furam altui univers. Faptul ca aceasta carne este atat de intim protejata de cochilie incat ai nevoie de instrumente ca s-o extragi inseamna ca ea tine de lumea minerala".