Principiul "unde dai si unde crapa" ar putea salva PSD.

Oricine a jucat biliard macar o data in viata cunoaste fascinatia primei lovituri, cind triunghiul de bile se dezintegreaza, fiecare bila luind-o care incotro, ciocnindu-se intre ele si de marginile mesei, nimerind gaurile cu o precizie aproape matematica sau, dimpotriva, evitindu-le la milimetru, de parca un fir invizibil le-ar fi impiedicat, in ultima fractiune de secunda, sa-si urmeze, pina la capat, „destinul". Insumate, toate loviturile ulterioare, oricit de maiestru executate, nu pot echivala cu amestecul de hazard si implacabilitate continut de aceasta prima lovitura. O lovitura ce determina, in buna masura, rezultatul final al jocului.

PSD este un partid ce a cunoscut de-a lungul istoriei sale zbuciumate multe asemenea lovituri: sciziunea FSN-FDSN, conflictul dintre Nastase si Iliescu si, „cel mai recent", instalarea lui Geoana la cirma partidului. De fiecare data, artizanii operatiunii si-au facut calcule pe cit de complicate, pe atit de inutile. Unele dintre „bile" au intrat, intr-adevar, in gaurile ce le fusesera „destinate". Inevitabil, insa, de fiecare data citeva bile au fost mai rebele si au ratat, la mustata, tinta. A fost suficient pentru a modifica, radical, prin ricoseuri incadrate de catre oamenii de stiinta in categoria „fuzzy logic", configuratia finala a jocului. Cine si-ar fi imaginat, bunaoara, ca din partidul lui Petre Roman se va naste cel mai puternic partid de dreapta din Romania? Sau ca lupta dintre Adrian Nastase si Ion Iliescu se va finaliza cu un front comun de lupta impotriva justitiei?

In prezent, in PSD se lucreaza din greu la o noua lovitura - debarcarea lui Mircea Geoana. Incercind sa cistige timp pentru a-si consolida pozitia, presedintele PSD a facut o greseala fatala: a refuzat sa se plaseze, categoric si fara nuante, intr-o tabara sau alta. Urmind cu inconstienta modelul rabinic impus de catre Ion Iliescu (un model de ale carui defecte - culmea! - a profitat din plin), Geoana a reusit performanta de a nemultumi toate factiunile. Iar vocile acestor nemultumiti devin, pe zi ce trece, tot mai indraznete. Inlocuirea sa a devenit de acum o chestiune de „cind", nu una de „daca".

A devenit insa si o chestiune de „cum". Aici intervine farmecul amestecului dintre implacabil si hazard. Si, totodata, si sansa PSD. Foarte probabil, socotelile de acasa vor refuza, inca o data, sa se potriveasca celor din tirg. Pornita dinspre coltul din stinga al partidului, lovitura ar putea sfirsi, conform logicii „fuzzy", prin a viri bilele in coltul din dreapta al mesei.