Numerosi calmari din specia Humboldt au invadat apele coastelor californiene amenintand echilibrul lantului trofic in regiune.   ECOSISTEM FRAGIL. Dosidicus gigas, cunoscut si drept calmarul Humboldt, ce potate atinge cu usurinta dimensiunide 2 metri si o greutate de 50 kg, devine de la an la an o amenintare din ce in ce mai mare atat pentru populatiile de vietuitoare marine, cat si pentru industria pescuitului. Originar din zonele ecuatoriale din estul Pacificului, cu preponderenta in arealul Peru-Costa Rica, Dosidicus gigas a inregistrat incepand din anii 70 o crestere semnificativa a populatiei, mai ales datorita diminuarii, ca urmare a pescuitului excesiv, a numarului pradatorilor sai naturali, rechinul, tonul si pestele-spada. La randul lui, acest fenomen a dus la imputinarea resurselor si astfel, in ultimii 16 ani, s-a putut observa o deplasare a calmarului Humboldt catre nord, in zona Californiei, intregi populatii migrand acum chiar si pana in apele inghetate ale Alaskai in cautarea hranei. Intrand in competitie cu oamenii in vanarea acelorasi specii ca merlucius, ansoa, creveti si Cynoscion nobilis, una dintre numeroasele subspecii de biban de mare specifici coastelor californiene, pradatorul extrem de agresiv si-a schimbat semnificativ in ultimii ani obiceiurile de hranire, pentru a se adapta noilor conditii de mediu. "Astfel devenim martorii unei lupte pentru suprematie la varful lantului trofic aproape in intreg Oceanul Pacific", a declarat Louis Zeidberg, co-autor al unui studiu despre calmarul Humboldt intocmit de Stanford University. "Nu constituie un pericol pentru om, in schimb, intrand in concurenta cu rechinul, pentru aceleasi resurse, va creste riscul de atacuri asupra turistilor.  
ADAPTARE LA MEDIU. Observati intamplator pentru prima data in 1997 in timp ce treceau prin fata obiectivului unei camere de luat vederi montata pe un submersibil automat, la sute de metri adancime in largul coastelor Californiei, calmarii Humboldt, atunci in numar relativ mic, au revenit an de an tot mai multi in zonele frecventate de bancurile de merlucius. "De atunci incoace, s-a inregistrat o scaderea drastica a populatiei de crustacee, merlucius si biban si, drept urmare si a populatiei de ton", a declarat Bruce Robinson, director al departamentului de cercetari marine la Monterey Bay Aquarium, cel care a descoperit acest fenomen in 1997. "Sunt date ingrijoratoare mai ales in ceea ce priveste industria de pescuit, comunitati intregi fiind dependente aproape in exclusivitate de aceasta activitate", a adaugat. Discutii despre impactul acestui fenomen ingrijorator asupra pescuitului cu reprezentanti ai federatei asociatilor de pescari, vor debuta la finalul acestei saptamani. "Pe noi ne ingrijoreaza efectele pe temen lung asupra activitatii noastre si cum putem conlucra impreuna cu oamenii de stiinta pentru a face fata de fapt geselilor din trecut ale industriei de pescuit oceanic", a argumentat Zake Grader, director executiv al Pacific Coast Federation of Fishermena€™s Associations.