Chiar daca politica este si o poveste pentru adormit electoratul, nici acesta nu e chiar atit de naiv incit sa accepte orice alcatuire bizara.

De citiva ani, un nou folclor a inflorit pe plaiurile dimbovitene: folclorul uninominal. Si ce-ar fi folclorul fara basme? Asa ca, inevitabil, au aparut si acestea. Dar, desi povestasii improvizati nu sint nici talentati, nici credibili, ei au invadat scena si isi declama constiincios neroziile. Isi fac datoria asa cum i-au instruit consultantii lor in comunicare. Si, cind nu mai au argumente cit de cit rezonabile, clevetesc. Dar hula nu face decit sa accentueze caracterul improvizat al story-ului incropit de meganaratorii comunicarii de partid. Si nu poate acoperi nici responsabilitatile pentru griparea mecanismului legislativ care incepuse sa functioneze in privinta reformei electorale. Noile povesti nu au calitatea celor de adormit copiii: nu sint plauzibile. Fundatura in care unii pesedisti au adus timidele dezbateri parlamentare privind legislatia electorala nu poate fi mascata cu astfel de compuneri neinspirate.

Chiar daca politica este si o poveste pentru adormit electoratul, nici acesta nu e chiar atit de naiv incit sa accepte orice alcatuire bizara. Caci asa se dovedeste, la o analiza fie si sumara, povestea bulgara, prima dintre compunerile pesediste. Caci, spune povestea injghebata la repezeala, pina si bulgarii au renuntat la acest sistem pe care Pro Democratia si cele trei partide l-au negociat. Dincolo de dispretul prea putin socialist fata de o comunitate etnica respectabila si de un stat vecin - de altfel, in buna traditie a nationalismului romanesc -, afirmatia este falsa. Legea bulgara din 1990 nu prevedea alegerea parlamentarilor doar in circumscriptii uninominale, asa cum se intimpla in proiectul negociat, ci in 200 de circumscriptii uninominale si alegerea a inca 200 de parlamentari in 28 de circumscriptii plurinominale. Cu alte cuvinte, cam ce propune PSD mai nou pentru alegerea Camerei Deputatilor.

Fost si actual partid fratesc al PSD - fost, caci PMR sub Dej si PCR sub Ceausescu au fost apropiate de PCB-ul lui Jivkov si actual, caci PSD impartaseste cu socialistii bulgari acelasi postcomunism deghizat in social-democratie -, PSB a avut o existenta zbuciumata in primul deceniu dupa caderea lui Jivkov. Spre deosebire de confratii romani, bulgarii nu au mers pe varianta volatilizarii partidului comunist, ci a transformarii acestuia. Nu a aparut vreun FSN, ci PCB a devenit PSB. Si daca a cistigat alegerile din iunie 1990 fructificind lipsa de experienta a opozitiei, PSB -nu era nici pregatit, nici dispus, ca de altfel si FDSN-ul iliescian in 1992 - sa faca experienta opozitiei. Asa ca pentru alegerile din octombrie 1991 au schimbat sistemul electoral. Principalul motiv pentru care socialistii bulgarii au renuntat la sistemul electoral din 1990 era impiedicarea opozitiei UFD (Uniunea Fortelor Democrate), care daduse deja un presedinte in august 1990, pe Jelio Jelev, sa ajunga la guvernare. Si asta s-a si intimplat, caci PSB a cistigat 34,3% din voturi, iar UFD 33,1%.

Si povestea majoritara e la fel de absurda. Sustinind sistemul majoritar, PSD dovedeste fie inconstienta, fie ipocrizie. Nu doar pentru ca la Senat pesedistii au votat impotriva propriului proiect - accidente se mai pot intimpla , ci in primul rind pentru ca familia socialista europeana e adepta consecventa a reprezentarii proportionale de peste un secol. Iar conjunctura politica interna nu ii este favorabila, caci PSD nu este in pozitia de a fructifica prima pozitie. Poate si pentru ca nu s-a vindecat inca de baronita. Din contra.