Pe PRO Cinema, la „Teo&Andi", un program tv care nu mai exista, am vazut trupa Elegance, o trupa care nu mai exista.

Deci da, e vorba tot de emisiunea aia de acum citiva ani, care se difuzeaza in reluare pe PRO Cinema. Si da, Elegance e trupa aia compusa din Issa si inca o fata fara voce, lansata pe piata acum citiva ani de manelistul-stomatolog Costi Ionita si transformata intre timp in aaaa… iiii… aaaa… Hypnose. Ei, si in secventa din „Teo&Andi" pe care-am vizionat-o eu, Issa de la Elegance aaaa… Hypnose a incercat sa cinte la un cimpoi. Fara succes, normal, drept care s-a simtit obligata sa-si explice nereusita: „Unghiile e de vina!". Evident ca unghiile era de vina, insa altceva mi se pare mie mult mai important. Anume ca am avut o revelatie. M-am prins, in sfirsit, de ce Issa asta evolueaza strict in trupe care nu contin mai mult de doua gagici. Pai, daca ar fi mai mult de doua, ar fi deja prea multe, iar biata fata ar fi nevoita sa invete sa faca acordul intre subiect si predicat, ceea ce, orice-ar zice cine-ar zice, e mult mai greu decit sa faci playback.

Dar sa vorbim putin si despre un nou talent vechi, descoperit de Costi Ionita.

L-am vazut, ma iertati, tot la "Teo&Andi", pe PRO Cinema. E vorba, desigur, de o manelista bruneta, al carei nume nu l-am retinut. Am retinut, in schimb, ca tocmai isi lansase primul album. „Necazuri si suparari" se numea si m-a facut sa ma gindesc ca albumele astea de manele se numesc extraordinar de frumos, dar citeodata prea putin redundant. Asta de care vorbim ar fi avut, cu siguranta, mai mult succes daca s-ar fi numit „Necazuri, suparari, amaraciuni, tristeti, suferinte, mihniri, ghinioane, belele si dandanale".