Ceea ce este important pentru Rusia este sa arate ca isi permite o politica unilaterala simetrica cu aceea a Americii fara ca Occidentul sa poata face alta decat sa isi exprime o platonica dezamagire. Expulzarea unor diplomati rusi de catre Guvernul britanic ca reactie la refuzul Moscovei - altminteri legitim si uzual - de a extrada un cetatean rus banuit de implicare intr-un asasinat comis la Londra impotriva unui fost agent KGB, intareste si ea mitul presedintelui Putin. Cu atat mai tare cu cat cercurile de afaceri au aratat ca nu au interesul sa dea ecouri economice amintitului gest politic, iar UE a sustinut cel mult din varful buzelor demersul Londrei.
Simbolistica puterii globale - pe fondul nevoii Occidentului de a colabora cu Rusia in gestiunea amenintarilor globale - este importanta pentru Vladimir Putin (privit acasa ca restaurator al coeziunii si demnitatii nationale) spre a-si "succede" siesi la alegerile din 2008; adica a-si impune succesorul dorit si a-l strivi apoi sub greutatea prestigiului putinian deschizand astfel calea rechemarii sale de poporul nostalgic al vechii glorii imperiale.
In ciuda acestor evolutii, presedintele Basescu ramane solitar in sfidarea Moscovei. De ce? Sa fie instinctul populist care ii spune ca rusofobia are cautare la romani? Si Ceausescu si-a legitimat autoritarismul prin opozitia fata de Kremlin. Mereu mai prudent decat pare in a evita confruntarea reala cu un adversar superior, Traian Basescu supraliciteaza acum si dintr-un alt motiv. Parand mai kremlino-sceptic decat Occidentul, el incearca sa-si faca uitat (sau iertat) trecutul trait in intimitatea mecanismului de putere ceausist.
Doctrina "Axei Washington-Bucuresti" sugereaza ca domnul Basescu, hartuind Moscova, ar indeplini si un mandat american. Daca ar fi asa, contextul international demonstreaza ca Presedintele a acceptat pentru Romania rolul pionului de sacrificiu. Tot mai izolat in confruntarea cu Moscova, Bucurestiul nu primeste de nicaieri vreun semn de solidaritate.
In realitate, toate mesajele venite de la oficialii Administratiei Bush cer Romaniei sa construiasca punti, iar nu transee la frontiera NATO cu Rusia. In America insa, in ciuda caracterului prezidential al statului, puterea este difuza. Traian Basescu s-a legat de cercurile americane ultraconservatoare neoficiale. Sprijinul acestora nu este sprijinul SUA si el nu se adreseaza Romaniei, ci doar unui lider gata sa sacrifice interesul national pe altarul unor excese ideologice de grup.
Grupurile straine isi au corespondent si in grupuri de interese romanesti. Acestea sunt grupurile intelectuale radicale de dreapta, precum si grupurile de afaceri care neputand beneficia inca de legaturi pe piata rusa, vor sa neutralizeze concurenta acelora care au reusit-o si care sunt protejati de Guvernul liberal. Iata de ce, pana la urma, "politica (anti)ruseasca" a domnului Basescu (ca si anticoruptia sau lustratia sa) se reduce la lupta milionarilor post-tranzitiei contra miliardarilor post-comunismului.