Presedintia Romaniei a remis presei un Comunicat prin care ia pozitie fata de un scandal timid inca, din cauza umbririi de catre senzationalul mediatic numit canicula, dar avand in sine potential de a lua amploare.
Scandalul ar putea fi exprimat prin sintagma: Un avion Air Force One pentru Traian Basescu.
Vineri dimineata, ziarul Cotidianul a publicat pe prima pagina informatia potrivit careia Presedintia urmeaza sa achizitioneze doua aeronave speciale dotate cu facilitati de ultima ora, toate la nivelul celor cu care calatoresc  presedintii Americii sau ai Rusiei.
In sine, informatia n-ar contine cine stie ce sambure de scandal.
Romavia e o companie aflata in subordinea Ministerului Apararii Nationale. Urmare a solicitarilor din partea Companiei, Guvernul a decis redotarea flotilei, convins, probabil, de argumentul ca aparatele existente au probleme cu indeplinirea normelor europene de zgomot.
S-a socotit, probabil, ca, inchiriate nu doar de presedinte, dar si de alti inalti demnitari, aparatele aflate in dotarea Companiei ar putea fi refuzate la aterizare pe unele aeroporturi. Desigur, se putea ramane la ceea ce se intampla acum: modificarea aparatelor existente.
Sa admitem insa ca, din punct de vedere financiar, era mult mai rentabila redotarea Companiei Romavia. Cum s-ar fi procedat intr-o tara democratica?
Fiind vorba despre cheltuire de bani publici, si nu pentru majoritatea cetatenilor, ci pentru seful statului, premier si alti inalti demnitari, inainte de a fi supusa CSAT, propunerea Guvernului ar fi trebuit prezentata opiniei publice. Solid argumentata de ministrul Apararii Nationale, ba chiar si de primul-ministru. Nu credem ca ar fi lipsit argumentele convingatoare, chiar daca populismul, cultivat chiar de Traian Basescu, face ravagii la ora actuala.
Jurnalisti, politicieni din Opozitie ar fi avut posibilitatea sa se pronunte.
Evident, ar fi fost si puncte de vedere potrivit carora prioritatile Romaniei sunt altele sau ca presedintele unei tari precum a noastra n-are nevoie de aeronave la nivelul presedintilor Americii sau Rusiei.
Guvernul putea lua in considerare aceste opinii si sa renunte la redotarea Romavia. Sau, dimpotriva, considerand ca e necesara, sa inainteze totusi propunerea in sedinta CSAT, asumandu-si desigur costurile electorale ale unui asemenea gest.
Asa ar fi trebuit sa se intample daca Romania ar fi fost o tara cu adevarat democratica.
Romania continua sa fie insa, si dupa 17 ani de tranzitie, o tara cu o democratie de fatada.
Astfel ca lucrurile au stat exact pe dos. Nu numai ca propunerea n-a fost prezentata opiniei publice, dar, mai mult, discutarea si acceptarea in sedinta CSAT din 28 iunie 2007 au fost tinute in secret.
Daca pana la intrarea in CSAT propunerea trebuia prezentata opiniei publice de Guvern, dupa adoptare ii revenea lui Traian Basescu datoria de o infatisa si de a o explica.
Tacerea presedintelui, atat de guraliv cand e vorba despre decizii aducatoare de voturi,  a dat liberalilor posibilitatea sa atace.
Odata stirea publicata, printr-o scurgere de informatii venita mai mult ca sigur de la Guvern, liberalii au pornit o campanie impotriva presedintelui, atribuindu-i in exclusivitate initiativa.
Li s-au alaturat PSD-istii. Destul de timid, daca ne gandim la rolul unui partid de Opozitie in necesara veghe la economisirea banului public.
Venita dupa campania presedintelui impotriva Legii pensiilor, actiunea PNL, careia i s-a adaugat cea a PSD, a devenit periculoasa pentru Traian Basescu.
Drept pentru care Presedintia a dat Comunicatul de luni, 23 iulie 2007, prin care intreaga responsabilitate a initiativei e pusa pe seama Guvernului.
Numai ca Traian Basescu nu raspunde la o intrebare.
O intrebare simpla: De ce a fost de acord cu aceasta initiativa?
Discursul cu prilejul promulgarii Legii Pensiilor a pus cu tarie problema reducerii cheltuielilor bugetare din domeniul treburilor publice. Sub acest semn, ar fi fost de asteptat ca Traian Basescu nici sa nu auda despre discutarea in CSAT a propunerii de a i se pune la dispozitie un avion rivalizand cu cel al lui George W. Bush.
Sau, daca Guvernul ar fi insistat cu propunerea, ar fi fost de asteptat ca presedintele sa iasa in fata natiunii si sa protesteze viguros.
Nu sustine domnia sa ca e purtatorul de cuvant al societatii romanesti fata de institutiile statului nostru de drept?
Sau, poate, mai stii, in viziunea domniei sale, societatea romaneasca se da de ceasul mortii ca presedintele sa mearga cu un avion de sute de milioane de dolari?!