Scandalos - autoritatile romane au pierdut definitiv printre degete capodopera lui Brancusi "Domnisoara Pogany", una dintre cele mai cunoscute lucrari ale genialului Brancusi, a disparut din tara in decembrie 2000. "Cazul" a fost anchetat de Par
Scandalos - autoritatile romane au pierdut definitiv printre degete capodopera lui Brancusi "Domnisoara Pogany", una dintre cele mai cunoscute lucrari ale genialului Brancusi, a disparut din tara in decembrie 2000. "Cazul" a fost anchetat de Parchet, care dupa trei ani de cercetari laborioase a aflat doar ca nu a fost in stare sa afle nimic despre soarta capodoperei. Declansat in urma cu sapte ani, scandalul provocat de disparitia "Domnisoarei Pogany" a fost egalat doar de prostia ori indolenta autoritatilor care n-au fost in stare sa pastreze capodopera brancusiana in tara. Martie 2000: la capatul unui lung sir de procese, magistratii Curtii de Apel Bucuresti au decis restituirea sculpturii "Domnisoara Pogany" fratilor Alexandru si Alvaro Botez. Atat timp cat s-au aflat in fata instantelor, cei doi au promis solemn ca statueta va ramane in tara. Promisiunea a fost insa doar pentru urechile judecatorilor: dupa doar cateva luni de la castigarea procesului, capodopera a "plecat" pe ascuns in strainatate. Puse in fata faptului implinit, autoritatile s-au urnit abia dupa ce au aflat din ziare ca "Domnisoara Pogany" va fi vanduta in SUA. Intrata "pe fir" in al doisprezecelea ceas, justitia romana s-a laudat cativa ani buni ca se zbate din greu sa clarifice soarta capodoperei. Vorbe goale. Timpul a trecut, aducand cu el alte evenimente "la zi", datorita carora chiar si presa a renuntat sa se mai intereseze de "subiectul" Pogany. A urmat o ancheta lunga, la capatul careia procurorii au reusit sa ofere doar o Scoatere de sub Urmarirea Penala (SUP). O decizie despre care autoritatile competente n-au vorbit apoi mai deloc. Iar opinia publica n-a aflat nici pana in ziua de azi ca "Domnisoara Pogany" este tot disparuta si nimeni nu va mai avea cum sa o dea vreodata in "urmarire generala". PROMISIUNI NEONORATE. Autoritatile romane par sa fi uitat ca, acum sapte ani, presa a fost singura institutie care s-a ingrijorat sincer de soarta capodoperei. Bomba scandalului "Pogany" a explodat la sfarsitul anului 2000, in ultimele zile ale guvernarii CDR-iste. La final de mandat, ministrul Ion Caramitru a aflat din ziare ca "Domnisoara Pogany" a "fugit din tara" si s-a oprit la New York, exact la celebra Casa de Licitatii "Christiea€™s". Mai eficienta decat "organele", presa romana a aflat prima ca vanzarea sculpturii urma sa aiba loc la 18 decembrie 2000 printr-o licitatie privata. Asta dupa ce, anterior, opera lui Brancusi fusese asigurata pentru 12 milioane de dolari. Acum, doar Dumnezeu mai poate sa stie la ce suma s-ar fi ajuns daca licitatia apuca sa aiba loc. Dar, oricat de mare ar fi fost acel pret, nu putea sa acopere valoarea de suflet pe care o avea capodopera pentru cultura romaneasca. Aici, acasa, nici Ministerul de Externe si nici Politia ori vreunul dintre numeroasele noastre servicii secrete n-au avut habar despre drumul pe care pornise "Domnisoara Pogany". In ultimele zile cat a fost starostele culturii romanesti, Caramitru s-a laudat peste tot ca, datorita interventiei sale personale, capodopera nu s-a mai vandut la "Christiea€™s". Mai mult decat atat, el a si promis ca sculptura va fi "repatriata". Recuperarea ei urma sa se faca printr-un proces in care statul roman nu ar fi avut nimic altceva de facut decat sa invoce capitolul privitor la exportul ilicit al bunurilor culturale din "Conventia Unidroit". Vorbe goale. Dupa alegerile din 2000, CDR a parasit puterea, iar "schimbarea schimbarii" nu a influentat cu absolut nimic soarta "Domnisoarei Pogany". Abia in primavara anului 2002, vorbind despre disparitia sculpturii, Razvan Theodorescu, ministrul PSD-ist al Culturii, a declarat, fara a oferi alte amanunte: "Au existat complicitati in cadrul fostului Minister al Culturii". Restul a fost tacere. HOP SI JUSTITIA. Aceasta a fost situatia, dar si orizontul de asteptare atunci cand procurorii Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti au declansat ancheta. "Aventura" judiciara a inceput la 15 decembrie 2000, cand Ministerul Culturii a anuntat Directia Generala de Politie ca "Domnisoara Pogany" a fost scoasa din tara fara un aviz de export emis de Oficiul pentru Patrimoniul Cultural National. Concret, ministerul solicita efectuarea unei anchete care sa descifreze modalitatea prin care proprietarii sculpturii au reusit sa o scoata din tara. O luna mai tarziu, la 24 ianuarie 2001, s-a dispus inceperea urmaririi penale fata de Eugeniu Alexandru Calin Botez si Alvaro-Mircea Botez, ambii cercetati pentru incalcarea Art. 280 (1) din Codul Penal: "nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri". Ancheta a fost instrumentata de procurorii Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti in Dosarul nr. 78/P/2001. Cercetarea s-a incheiat la 17 decembrie 2003, dar nici pana in ziua de azi opinia publica nu a aflat mai nimic despre solutia adoptata la final. In mod ciudat, chiar si acum, dupa cativa ani de la sfarsitul anchetei, dosarul este pazit cu strasnicie, de parca ar contine importante secrete de stat ale Romaniei. UN ESEC. Acum, la aproape sapte ani de la disparitia definitiva a capodoperei brancusiene, reprezentantii Parchetului se lauda ca cercetarile efectuate in Dosarul nr. 78/P/2001 au fost un mare succes. Analizate concret, faptele contrazic insa parerea lor optimista. Ancheta penala era un succes daca "Domnisoara Pogany" s-ar fi aflat acum in tara. Indiferent in posesia cui, dar in tara. Nu este! Ar fi fost un succes daca procurorii reuseau macar sa afle unde este acum statueta. N-au fost in stare! Dupa trei ani de anchete complexe, care prin intermediul comisiilor rogatorii au ajuns si in strainatate, aceiasi procurori n-au fost capabili sa afle nici macar cum a fost scoasa capodopera din tara. Iar elucidarea acestui aspect ar fi avut o mare importanta, pentru ca, asa cum am vazut, a existat opinia ca demonstrarea scoaterii ilegale din tara putea sa faca posibila recuperarea sculpturii. Am redat mai sus opinia unui fost ministru privitoare la existenta unor eventuale complicitati la varful Ministerului Culturii. Valul de secretomanie care inconjoara acest dosar nu permite nici acum sa aflam daca aceasta pista a fost urmarita de procurori. NEPUTINTA SI CONFUZIE. Motivarea deciziei de SUP este singurul document din Dosarul nr. 97/P/2001, pe care Parchetul s-a lasat convins sa-l faca public. Dar, chiar si asa, cele aproape 20 de pagini ale motivarii sunt oglinda clara a neputintei anchetatorilor. Acolo se mentioneaza ca: "Desi s-au efectuat cercetari referitoare la modalitatea in care sculptura a parasit Romania, respectiv verificari la Aeroportul Otopeni (stabilindu-se intrarile si iesirile celor doi frati, proprietari ai statuii, in perioada de dupa ridicarea operei si pana in luna decembrie, cand a fost predata la «Christiea€™s»), audierea lucratorilor vamali nu a putut stabili modalitatea in care sculptura a parasit teritoriul Romaniei. Sub acest aspect, din corespondenta purtata intre Botez Calin Alexandru Eugeniu si Casa Christiea€™s rezulta ca statueta a fost transportata peste granita prin Aeroportul din Bucuresti, unde a fost declarata «sculptura moderna neclasificata» si i s-a acordat consimtamantul verbal de export, iar statuia a fost scoasa din tara". Dar procurorii nu par sa fi facut mare lucru pentru a afla cine a dat acel acord pe aeroport. Sau cel putin asa rezulta din motivarea deciziei date de ei in acest dosar. In 2002, cand opinia publica se mai interesa inca de soarta "Domnisoarei Pogany", in presa au aparut informatii, provenite de la Casa "Christiea€™s", care sustineau ca sculptura a iesit din tara in septembrie sau octombrie 2000 prin Aeroportul Otopeni si a fost trimisa la Oslo, unde locuia unul din fratii Botez. Tot atunci s-a spus ca persoane din staff-ul Casei de Licitatii "Christiea€™s" au declarat ca ministrul Culturii, Ion Caramitru, si "mana sa dreapta", o doamna ramasa neidentificata, ar fi confirmat fratilor Botez ca scoaterea statuii din tara este legala. Au avut procurorii anchetatori in vedere si aceste informatii? Motivarea sentintei nu confirma acest lucru.
Despre autor:
