Targ de fete - Cocos la Muntele Gaina

La o zi dupa Sf. Ilie, vestit de jos, din comuna Avram Iancu, de zeci de tulnice, Targul de fete de pe Muntele Gaina urca ecoul tanguitor la 2.000 de pasi deasupra omenirii. Aici, o serbare tinuta an de an aduna mii de oameni, veniti din cele patru zari, de dincolo de culmile impadurite ale muntilor. Prafuiti din cap pana-n picioare, acestia inoata cu sarg spre varf prin arsita zilei, caci aprigul Sfant Ilie a cam uitat anul acesta "sa spuie norilor sa vie...".


E greu de crezut azi ca cineva isi poate inchipui ca, la Targul de fete de pe Muntele Gaina, codanele ajunse la varsta maritisului se vand si se cumpara cu banii stransi in chimirele late ale vremurilor povestilor cu haiduci. Ca cineva ia ad literam denumirea (incitanta, sa recunoastem) a serbarii in sine. Se spune, in schimb, ca in timpurile mai vechi, exista un targ al negustorilor si taranilor pe munte si, ca la orice targ, se vindeau si se cumparau de la produsele agricole pana la obiecte casnice, pluguri, vite, imbracamine etc. Bineinteles ca se legau cunostinte noi sau erau realimentate cele vechi. La un pahar de tarie baut ca adalmas, nu se putea sa nu se ajunga si la probleme de familie. De aici si pana la a se vorbi despre eventualele cumetrii nu mai era decat un mic pas. Toti aveau feciori sau fete de maritat, iar pe atunci parintii hotarau casniciile. Asa ajungeau fetele sa fie "vandute". Evident ca de ani buni, de cand serbarea se tine aici, nu s-a dorit niciodata reinvierea stricta a unei traditii aplicative, ci doar recursul la acea traditie. Anul acesta, de exemplu, manifestarea s-a desfasurat in trei locuri diferite. Data de 19-20 iulie a fost "daruita" localitatii Campurile, care si-a serbat zilele orasului. S-a mutat apoi in comuna Avram Iancu, pe 21 iulie, ca spre seara aceleiasi zile sa se plece spre culmea inalta a Muntelui Gaina. Si cu mana pe inima va spun ca nimeni dintre cei prezenti aici sau sositi de aiurea nu s-a plans ca nu s-a bucurat cum se cuvine de cele patru zile de vesela sarbatoare.


GLASUL TULNICELOR. Inca din primele ceasuri ale diminetii de sambata se simtea ca in comuna Avram Iancu aveau sa se intample evenimente importante fata de linistea ardelenesc tihnita de peste an a localitatii. De fapt, oricine se indrepta pe sosea spre punctul prestabilit presimtea aerul, macar administrativ vorbind, de apropiata sarbatoare. Soseaua era ca-n palma, cu asfalt de curand turnat si marcat vizibil conform normelor rutiere. Fiecare localitate era anuntata prin placuta nominala atunci incondeiata. In punctul terminus politia era prezenta la fiecare 200 de metri. Comuna nu se tranzita, iar masinile erau indrumate spre parcari largi pe malul raului. Multi dintre cei sositi, topiti de canicula, se racoreau, la propriu, facand baie (si doar stropindu-se) in apa saltareata. La ora 11 s-a dat de stire: in acordurile muzicii populare ardelenesti alaiul de participanti la concursurile gastronomice, de dans, de muzica, de port popular treceau in parada spre o poienita unde erau montate corturile si scena de spectacol folcloric. Localitati din 5 judete isi prezentau diversificat specificul zonal. Unii taiasera si pregateau un miel, altii invarteau vartos la ceaunuri uriase de sarmale, altii etalau cozonaci si paine impletita coapta pe vatra, iar altii mestereau din lemn diverse figurine ori motive populare. Toti te imbiau sa le treci pragul, sa le gusti din bucate, sa iei seama la covoarele tesute la razboi, la ii ori la stergarele ce atarnau pe toti peretii corturilor. Pe la ora 14 au glasuit tulnicele. Semn ca spectacolul folcloric, jurizat, era pe punctul de a incepe. Tanguitor, sunetul tulnicului urca prin vazduhul incins spre culmea mai racoroasa a Muntelui Gaina.


SOFERII IADULUI. Ademeniti de sunet, ca Ulysse de cantarea vrajita a sirenelor, ne-am urcat in masina si am plecat in tromba spre munte, sa nu-i pierdem inaltarea. Elanul ne-a fost taiat rapid de un echipaj de politie care ne-a spus scurt: nu se urca, deoarece calea de acces e blocata de doua accidente. Dupa o vreme ni se da verde. Se urca incet din cauza drumului prost si a masinilor din fata care aproape se preling pe pietrisul alunecos. In scurt timp primul accident: un jeep decapotabil era rasturnat de la o inaltime de 2-3 metri in albia paraului. Cazuse in picioare si facuse un fel de punte intre maluri, pe sub el scurgandu-se vesel apele paraului. Fara veselie erau in schimb doi tineri ce-si pusesera in cap mainile a nenorocire. Am fost opriti din nou. O ora. Spuneau ca se coboara "de sus". Ne-am reluat taras urcusul. Iar am fost opriti. Iar ni s-a dat drumul si din nou am fost opriti. Trebuia sa fii bun sofer ca sa stapanesti panta si sa imblanzesti pietrisul. Patru ore ne-au trebuit ca sa parcurgem 10 km. Se innoptase demult cand am vazut in varf luminile. Ca licuricii; am zbughit-o spre ele. Spre final, noi parlamentari cu politia si in sfarsit reusim: suntem in punctul cel mai inalt al Muntelui Gaina.


"PUICUTE?"...DE UNDE? Parcam si, transpirati, iesim la aer. Aer? Ca-n cuptor era. Si mai mult, atmosfera era cu atat mai incinsa in zona unde canta trupa Desperados din Cluj. Sute de tineri se unduiau si dansau, iar refrenul, cantat tot pe atatea voci ("Am cazanul meu/ Si sunt fericit/ Bautura curge garla/ Si ma simt tare implinit") umplea sonor vaile din jur. Ne-am uitat dupa fetele venite, conform traditiei, "la targ". Aproape nici una nu era singura, mai toate avand cate un "cocosel" langa, ce si-ar fi semetit nervos creasta daca te-ai fi apropiat de ele. Puteau fi venite acolo pentru orice, numai pentru maritis nu. Cu atat mai mult cu cat cei care ar fi trebuit sa aiba varsta parintilor lor nu se prea zareau nici macar la corturile improvizate unde se servea bere din belsug si unde sfaraiau pe gratare dolofanii mititei. Pe punctul cel mai inalt al muntelui, un foc de tabara lumina cu ingaduinta noaptea instelata. Lumina lui a fost eclipsata numai atunci cand, spre finalul concertului, focuri de artificii au colorat viu culmile mohorate ale muntilor din jur, semn ca pamantenii dadeau de veste cerului de bucuria implinita a momentului. Grupurile de tineri s-au imprastiat pe la terasele injghebate in pripa sau au mers sa doarma care pe unde au apucat. Urma o noua zi plina.


POLITICA SI DELICATESE. A doua zi, cine nu s-a culcat o data cu gainile si s-a trezit ceva mai devreme a putut constata ca la mai toate terasele cheful nu contenise inca. Un grup de tineri, cu doi-trei muzicanti langa ei, dansau pe mese. Deja incepea sa se recreeze atmosfera de voie buna. Pe un banner legat de doi stalpi scria: Targul mesterilor populari. Cum cu o zi inainte nu avusesem vreme sa facem un ocol, ne-am incumetat acum. Cam 10 locatii insumau mesterii populari care expuneau cateva costume populare, ceva ceramica, fluiere, tulnice, butoiase mici pentru tuica si palarioare crosetate. In rest vindeau negustori de toate felurile - de la banalele jucarioare din plastic - pana la imbracamintea made in Turcia si vagoanele de adidasi chinezesti. Carciumile improvizate, gratie preturilor mici si caldurii de afara, gemeau insa de consumatori de bere, de mici, de carnati si fripturi rumenite. Pe la ora 10 s-a dat alarma: vine coloana oficiala. Cateva microbuze cu membri ai PSD si ai partidului ecologist au deschis calea pentru oaspetele de "vaza": Traian Remes. Acesta urma sa tina un discurs sufocat (de caldura de afara) multimii ce trebuia sa se aranjeze in spatele scenei unde se tinea spectacolul folcloric. Ce e drept doar politistii si jandarmii au intrat in alerta, multimea straduindu-se pe mai departe sa ingurgiteze, contra cost, din darurile naturii. Dupa spectacol, drumul de intoarcere a fost mai rau decat cel de venire. Ghiftuit, poporul s-a grabit sa se intoarca acasa, pentru siesta. N-a cumparat nimeni nici o fata, dar ce, parca la anul nu mai e targ? Un motiv in plus de a o lua de la capat. In urma noastra muntele a mai castigat un metru inaltime. De gunoaie...

---

Despre autor: