De cum ai intrat in curtea Manastirii Frumoasa iti atrage privirea un panou cu slova sadoveniana: "Gaseam la Frumoasa sufletul curat al Tarii. Il gaseam neintinat moldovenesc, ca la 1812, armonizat cu acel peisagiu unic, asa de distinct, asa de patru
De cum ai intrat in curtea Manastirii Frumoasa iti atrage privirea un panou cu slova sadoveniana: "Gaseam la Frumoasa sufletul curat al Tarii. Il gaseam neintinat moldovenesc, ca la 1812, armonizat cu acel peisagiu unic, asa de distinct, asa de patrunzator, plin de durere si amintirile trecutului". Sadoveanu scria asta in 1919, in cartea sa "Drumuri basarabene", dupa o suta de ani si mai bine in care teritoriul de dincolo de Prut fusese in stapanirea Imperiului Tarist (pana la Unirea cu Romania). Dupa mai mult de sase decenii de la ruperea Basarabiei de Romania, in 2007, ne aflam si noi la Frumoasa, unde, ca si Sadoveanu, descoperim "sufletul curat al Tarii". Maica stareta Benedicta e tanara si invatata. Scolita in Romania. A studiat Teologia la Sibiu. Vorbim intai despre manastirile romanesti pe care le-a vizitat: Turnu, Sambata, Rametia€¦ Stie ca, pe langa Iasi, e o manastire de-i zice tot Frumoasa. N-a vazut-o, dar, cine stie, poate candvaa€¦ Intre zidurile arhondaricului e racoare si ne simtim, cumva, ca intr-o manastire veche ascunsa in poienile Neamtului, dincoace de apa Prutului. Se poate sa se fi pastrat duhul intailor ctitori... MINUNEA DIN "SALA DE SPORT". "Manastirea a fost fondata in 1804, de trei ucenici ai Sfantului Paisie Velicicovski, de la Manastirea Neamt. Pamantul fusese donat de un taran din imprejurimi, din satul Oniscani, Efrem Iurcu. Vaduv fiind, a simtit chemarea calugariei. Era o poienita de-i zicea «Frumusica» si de aici s-a pus si numele manastirii. La inceput au trait in bordeie, iar prima biserica s-a ridicat din lemn de stejar. A fost trasnita si a ars", ne da primele repere maica stareta. "Abia in 1847 s-a construit biserica de piatra. Dupa ce manastirea a fost inchisa, in anul 1947, i s-au dat turlele jos si a fost transformata in sala de
sport, iar cea de a doua biserica a manastirii a devenit sala de festivitati. Stiu din surse sigure ca aici, in perioada sovietica, s-au petrecut minuni. Un copil surdo-mut se juca intr-o zi intr-una dintre biserici chiar in locul unde se afla altarul. Si jucandu-se acolo, si-a recapatat graiul. Ca sa nu se faca propaganda religioasa pe tema asta, comunistii au inchis scoala de surdo-muti si au deschis una pentru copii cu handicap mintal". In frumoasa manastire, calugarii vietuisera nestingheriti vreme de mai bine de un secol. In 1937, fiind transformata in manastire de maici, maica egumena Taisia infiinteaza "Scoala Surorilor de Caritate «Regina Maria a Romaniei», asezamant unic in Basarabia. Razboiul avea insa sa naruiasca, sa dea peste cap intreaga existenta a obstii. Armata sovietica organizeaza aici un lagar, care secatuieste proviziile manastirii, astfel incat maicutele trec printr-o perioada de saracie, pana la inchiderea definitiva a lacasului monahal, in 1946. Imediat dupa lichidarea manastirii, comunistii au organizat aici mai intai o casa pentru orfanii de razboi - unde insa calugaritele, cu toata experienta lor, nu sunt lasate sa activeze, pentru a nu-i atrage pe calea credintei pe copii. Maicutele sunt silite sa plece la Manastirea Hirova. CHEMAREA CREDINTEI. "In Romania a fost o perioada dificila, dar manastirile nu s-au inchis, pe cand la noi li s-a interzis pana si copiilor sa vorbeasca despre Dumnezeu. Tineretul nostru este educat altfel decat cel din Romania", ne spune stareta Benedicta. Eu am avut noroc de familie, de bunica mea care a mers tot timpul la biserica. La noi in sat, la Sireti, raionul Streseni, biserica nu s-a inchis niciodata". Chemarea spre calugarie a simtit-o in Romania, pe cand studia la Sibiu, unde fusese trimisa de duhovnicul sau, preotul din Sireti, despre care aflam ca este venit din Romania si ca a ridicat si manastire in sat. Cand a ales drumul asta, stareta s-a intalnit de doua ori cu prejudecatile oamenilor. "Prima data, in Romania, unde unii dintre colegii mei se tot intrebau cum suntem noi basarabenii, cum gandim, ce fel de oameni suntem? Eu le ziceam ca suntem de-un neam. Dupa ce am trecut barierele, mi-a fost mai usor. Acolo, in Romania, mi-am largit orizonturile. A doua oara prejudecatile oamenilor m-au atins acasa, in Basarabia. M-am dus sa ma fac profesoara de religie la mine in sat si m-au intrebat: «Ai studiat in Romania! De ce n-ai ramas acolo, ca sa lucrezi?», pentru ca studentii nostri, aici, someaza. N-am ramas in Romania pentru ca sunt legata de locurile unde m-am nascut. Cineva trebuie sa indrepte lucrurile si aici". Si, parca voind sa-i arate cata nevoie e de ea, maicile navalesc deodata spre stareta cerandu-i ajutor intr-o treaba ce nu suferea amanare. Tristete "Cand ma gandesc la asta imi vine sa plang! Suntem un neam, dar ne-am instrainat tare. Intalnindu-ne, parca nu ne mai regasim. Parca nu ne mai recunoastem. Avem acelasi Dumnezeu, aceeasi istorie, dar parca ne desparte cineva. Cred ca din cauza asta n-am putut ramane in Romania. Ma intrista gandul ca, fiind copiii aceluiasi parinte, suntem straini unii de altii" Stareta Benedicta,Manastirea Frumoasa Legenda izvorului "As vrea sa va povestesc o legenda a manastirii", ne spune maica stareta Benedicta. "Deoarece manastirea este ridicata pe un loc inalt, nu era apa si trebuia adusa de undeva din vale. In ajunul Sfintilor Arhangheli, unul dintre calugari avu o vedenie cum ca arhanghelii aduceau apa din deal. I-a spus arhimandritului Benedict, care a verificat locul acela si a gasit un izvor. Eu cred ca acestea sunt niste minuni care arata sfintenia locului".
Despre autor:
