Manu Katché, venit la Festivalul de Jazz de la Garina alaturi de ceilalti trei membri ai Cvartetului Jan Garbarek, a raspuns citorva intrebari in eclusivitate pentru Cotidianul.

Ati cintat cu unii dintre cei mai mari muzicieni din lume. Cum e sa schimbi atit de des colaboratorii si stilurile muzicale?

Lucrul asta mi-a servit foarte mult, mai ales in ceea ce priveste experienta si capacitatea mea de a ma adapta la culturi si muzici diferite. Cind cinti cu un artist croat, iar apoi cu unul american, perspectivele lor vor fi diferite, dar asta doar din punct de vedere cultural, pentru ca, din punct de vedere artistic, de cele mai multe ori sint foarte apropiati. Mai cred, de asemenea, ca am avut privilegiul de a fi invitat sa cint cu multi artisti si ca as fi fost prost sa refuz.

Din toata aceasta experienta extrem de vasta, a fost vreun proiect muzical care v-a placut in mod special? De ce?

Toate mi-au placut, v-am spus, asa am avut ocazia sa cunosc oameni si culturi diferite. Si pentru mine a fost cu adevarat o provocare sa dau tot ce am mai bun de fiecare data cind lucram la un nou proiect. N-a fost nimic usor, chiar trebuie sa te straduiesti din greu sa intelegi profunzimea si esenta muzicii lor.

Dar, dimpotriva, a fost vreunul care nu v-a placut deloc?

Nu, n-am acceptam niciodata proiecte care sa nu fie alegerea mea. Probabil ca cea mai grea parte din toata asta a fost calatoria, eu fiind stabilit in Franta, a trebuit sa zbor dintr-un colt in altul al lumii si uneori imi lua chiar foarte mult timp asta. Cam asta ar fi partea cea mai putin placuta, dar in rest, in ceea ce priveste proiectele muzicale, am stiut intotdeauna de ce voiam sa le fac pe fiecare si nu am fost niciodata dezamagit. Desigur, unele dintre ele veneau pe neasteptate (nu mai auzisem niciodata despre artistul respectiv si nu stiam cum lucreaza), dar pina la urma devenea foarte distractiv.

Ati cintat de la muzica traditionala pina la rock si jazz. Cum au avut loc aceste treceri?

As spune mai degraba ca eu n-am prea facut nimic... Cei care m-au contactat pentru colaborari stiau deja dinainte ce fac, asa ca mi-a fost destul de usor sa ma integrez in muzica lor. In orice caz, m-am aflat mai mereu in postura de a cere referinte despre cariera artistilor cu care am lucrat, asta in cazul in care nu-i cunosteam destul de bine, asta pentru a ma apropia mai mult de stilul lor.

De ceva vreme incoace, se pare ca v-ati stabilit la jazz. E doar o etapa sau o decizie definitiva?

Imi place foarte tare, e muzica pe care o ascultam inca de cind eram foarte tinar si reprezinta o importanta parte din mine. Nu stiu daca voi ramine definitiv la jazz, dar cu siguranta vreau sa continuu si sa experimentez cit mai mult, pentru a o intelege mai bine. Partea minunata a muzicii instrumentale este ca nu esti nevoit sa cinti intr-un format prestabilit, iti lasa libertatea si posibilitatea de a schimba des abordarea ritmica. Dupa toti acei ani in care am cintat pop si rock, jazzul imi asigura mai multe deschideri.

Se intimpla uneori ca percutionistii sa se considere eclipsati de solisti. Vi s-a intimplat sa aveti aceasta senzatie?

Despre orice fel de muzica ar fi vorba, sunetul tobelor este omniprezent. Nu am avut niciodata probleme de felul asta, nu mi-am dorit sa fiu solist si am cintat mereu doar de dragul muzicii, nu ca sa imi apara poza in reviste.

Cum e sa lucrezi cu Jan Garbarek?

E absolut grozav! E o persoana minunata si un artist uimitor. Ne intelegem foarte bine! Cred ca felul in care cint eu se potriveste foarte bine cu felul in care el cinta la saxofon. Si, de asemenea, e foarte placut sa lucram impreuna, e un muzician desavirsit, care imi lasa spatiul necesar pentru a-mi crea propriile ritmuri si culori. Respect enorm!

Ce fel de muzica ascultati in viata de zi cu zi?

De toate. Nu am nici o lista cu muzica pe care vreau sau pe care am nevoie s-o ascult. Singurul criteriu este acela ca muzica trebuie sa-mi provoace emotii puternice. De fapt, aceasta este singura cerinta: sa ma emotioneze.

Ce ne puteti spune despre proiectele dumneavoastra solo? La ce lucrati acum?

Pina la mijlocul lunii august voi merge pe la mai multe festivaluri de jazz alaturi de trupa mea. Apoi, in septembrie, voi fi in turneu pentru a-mi promova cel de-al doilea album solo, „Playground". Din octombrie si pina in decembrie, voi pleca din nou in turneu cu Jan Garbarek. In rest, mai colaborez la alte proiecte prin mai multe parti ale lumii, dar mai putin, am nevoie de timp pentru a ma concentra la cariera solo.

Stiti foarte multe despre asa-zisa „world music". Va este, de asemenea, cunoscuta si muzica traditionala romaneasca?

Nu prea. In ultimii ani m-am familiarizat cu muzica din Croatia, Slovenia, Polonia si Macedonia, dar din Romania, nu. Abia astept sa ascult cite ceva, probabil ca-mi voi lua niste discuri ale artistilor locali si, cine stie, poate vreunul dintre ei va stirni invidia celorlalti de a ma avea intr-unul dintre proiectele sale!

De la pian la baterie Manu Katché s-a nascut intr-un orasel de la marginea Parisului in 1958. Daca in copilarie a studiat pianul, ulterior a trecut la percutie, careia i-a dedicat ani buni de studiu la Conservatoire National Supérieur de Musique de Paris. Momentul care l-a propulsat in cariera muzicala a fost colaborarea din 1986 cu Peter Gabriel, in cadrul albumului „So". De atunci, a cintat cu unii dintre cei mai cunoscuti artisti ai rockului, popului si jazzului. Joni Mitchell, Tori Amos, Tracy Chapman, Sting, Simple Minds, Joe Satriani si Dire Straits sint doar citeva dintre numele pe care le-a strins in palmaresul sau de colaborari. Incepind din 1989 a inceput sa lucreze constant cu jazzmanul norvegian Jan Garbarek, aparind pe 5 dintre discurile inregistrate de acesta. In 2005, celebrul label ECM i-a lansat primul album solo, „Neighbourhood", al carui invitat special a fost chiar Garbarek, in calitate de saxofonist. Din luna mai a acestui an, Manu Katché prezinta emisiunea muzicala „One Shot Not", pe canalul Arte.

Videoclipul uneia dintre piesele de pe albumul „Neighbourhood" al lui Katché, pe www.cotidianul.ro/select