Bolero la balalaica

Asa cum este si pentru institutiile europene si pentru NATO. Rusia este considerata ca elementul esential pentru asigurarea supravietuirii energetice a UE, stabilitatea sa fiind vazuta ca pre-conditia pentru asigurarea echilibrului in spatiul proxim vastei zone de conflicte deschise sau potentiale care se intine din Afganistan pana in Pakistan si, evident, in tot Orientul Apropiat.
Asa si este? Cu siguranta ca raspunsul este pozitiv in ce priveste domeniul energetic. Dependenta energetica a UE fata de resursele rusesti este extrem de importanta si va continua sa creasca in urmatoarea perioada. Este prima explicatie pentru faptul ca, pana la urma, tot rusilor li s-a cedat mana in privinta proiectarii si stabilirii traseelor conductelor. Falimenteaza initiativa GUAM de sorginte americana, alta incercare nereusita de a forma o structura alternativa pe piata energetica, atat timp cat rusii au preluat acum controlul direct sau indirect asupra majoritatii operatorilor din zona. Este pus la sertarul asteptarii diplomatice proiectul Nabucco de care Romania isi legase atatea sperante. Iar noi sunem acum singura tara membra UE care, prin vocea presedintelui Basescu, a continuat sa critice la fel de curajos pe cat de inutil si neascultat de nimeni monopolul energetic rusasc.
De ce inutil? Pentru ca problema energetica are doua nivele distincte. Primul, fireste, este existenta resurselor. Dar al doilea palier este cel care conditioneaza in mod vital alegerile europene: capacitatea reala a statelor de pe traseul conductelor de a le asigura securitatea. E vorba despre securitatea fizica a conductelor, cat si despre securizarea zonelor de tranzit si protectia extinsa acordata in cazul producerii unor posibile atentate teroriste sau a aparitiei de conflicte militare. Aici am avut o problema: cand s-a vorbit despre Romania s-a pus intrebarea simpla si totalmente nedelicata privitoare la garantiile de securitate posibil de oferit de catre o tara unde mass-media a prezentat, ani de zile, realitatea crunta a furturilor masive din conductele existente, unele chiar cu complicitatea dovedita a unor politisti. Va las dumneavoastra evaluarea onesta a raspunsului in lumina realitatii pe care o cunoasteti foarte bine, combinata cu estimarea capacitatii de reactie rapida a fortelor noastre de ordine.
Ca partener geo-strategic, este evident ca Federatia Rusa a reusit sa se repozitioneze in forta. Si asta face ca acum sa fie curtata intens de NATO care ar dori sa realizeze cat mai rapid propriul sau scut anti-racheta, in acord cu Rusia si eventual folosind facilitatile sale militare, ca alternativa la foarte contestatul proiect american care implica exclusiv Cehia si Polonia. Pe de alta parte, americanii curteaza Rusia pentru un sir intreg de motive foarte usor de inteles. Mai ales in momentul in care revirimentul previzibil al islamismului fundamentalist ameninta sa destabilizeze aliatul pakistanez, deschizand o noua sursa de incertitudini majore privind stabilitatea si asa ultra-fragila din Afganistan...in fine, de pozita Rusiei depinde posibilitatea rezolvarii problemei Kosovo, altfel decat prin afirmarea unilaterala a independentei.
Si noi? Cu licuriciul. Macar sa merite, ca orchestra europenilor interpreteaza o alta partitura.

---

Despre autor: