Oamenii de pe malurile Nistrului se confrunta cu o problema in care sunt implicati fara voia lor. Multe familii din satul Delacau sunt asezate pe ambele maluri ale raului. Vorbitorii de romana si de rusa s-au impuscat intre ei in a€™92. Acum au stat. S-au mai linistit. Dar situatia este inca tensionata.     La Delacau am trecut Nistrul inot si cu barca. Asa trec si localnicii, aproape zilnic. Pe malul vecin, satul are acelasi nume, dar este in Transnistria. Moldovenilor din Delacau le este permisa intrarea pe teritoriul transnistrean, in limita a sase kilometri, fara pasaport. Acolo se duc la piata. Cei de dincolo si cei de dincoace se intalnesc adesea la targ. Animalele sunt trecute dincolo pe apa, legate de barcile mari, construite de ei. Pentru cei care traiesc acolo, pe malurile Nistrului, e ceva obisnuit. "Pana in a€™92 era aici un pod peste rau, dar l-au stricat", ne-a explicat, chiar pe malul moldovenesc al Nistrului, Marina Catansus. Ea a trebuit sa paraseasca teritoriul transnistrean impreuna cu familia sa cand a izbucnit conflictul separatist. Ca si ceilalti refugiati, se uita adesea cu dor de casa spre malul celalalt. Acolo isi facuse un rost. Visa la o viata linistita la Tiraspol, unde s-a casatorit si a nascut primul copil. Dar n-a putut sa ramana. Si malul drept al raului ii e drag, dar a trebuit sa renunte la confortul vietii de la oras, pentru a se instala intr-o gospodarie de la tara.     FAMILII MIXTE INTRE MALURI. "Tinerii se mai casatoresc intre ei, de-aici si de dincolo. Sunt baieti de-acolo care iau fete de-aici si se-nteleg bine", spunea Vera Eremia, educatoare la Delacau. Satul de dincolo de Nistru se numeste la fel, dar i s-a adaugat termenul de "recunoastere", "Nou", ca si cum raul ar fi rupt in doua o bucata de pamant. Dar apa n-are nici o vina. Asa cum ii dezbina, tot ea ii si uneste. Totul depinde doar de oameni. "De la noi se duc peste Nistru la piata, de cate ori se face", ne-a explicat un localnic. "Aicea rosiile is mai ieftine si le ducem dincolo. De la ei luam caramizi." Oamenii vand, cumpara sau fac schimburi de marfuri dupa legi stiute de sute de ani. Trocul inca mai functioneaza foarte bine in aceasta parte de lume, unde se descurca fiecare cum poate. Saracia si nevoile ii invata sa supravietuiasca in cele mai vitrege conditii. Iar de-o parte si de cealalta a Nistrului, oamenii se inteleg la piata la fel de bine ca si inainte de separarea Transnistriei de Moldova. "Vindem viti, porci, lapti, ce-au ei nevoie. Si cumparam mai ales produsi industriali, ca toata industria a ramas la ei. Noi, aici, suntem agricultori", ne-a lamurit una dintre femeile din sat, venita pe malul raului la scaldat intr-o zi calda de vara. In aceasta parte a Nistrului, situatia tensionata se simte mai putin decat in alte zone. Totusi, cei care au trecut prin razboiul de la inceputul anilor a€™90 inca se mai tem. "S-o tras atuncea in noi de pe malul celalalt. Multi or plecat din sat de frica. Nu mai vor sa se-ntoarca", ne-a mai spus Vera Eremia, care a trait intreaga viata in acest sat. Luptele cele mai grele s-au dus in Raionul Dubasari. Puterea economica a localitatilor romanesti din stanga Nistrului a fost vizata de separatisti, iar acesta este in continuare motivul tensiunilor din aceasta regiune. Valeriu Mitu, primarul satului Corjova, ne-a explicat de ce: "Nu-s uzine, nu-i nimic acolo, in alte sate. De ce problema apare-asa in Corjova? Uzinele se afla pe teritoriul nostru. Asta a fost una dintre cele mai bogate primarii dupa Chisinau. Dupa administratia lor s-o distrus totul. Noi avem uzina de beton armat, fabrica de confectii. 7.000 de locuri de munca cu totul. Romanul e gospodar, daa€™ acum s-o distrus. In a€™39 o venit, i-o-ncarcat in trenuri si i-o dus in Siberia. Acum, asa o politica o dus, ca oamenii-s nevoiti tot ca-n a€™39, numa ca pleaca sanguri. Totu-i lasat."     REFUGIU LA VECINI. Tinerii, insa, sunt mai putin afectati de acest conflict. "Noi venim aici de obicei sa facem gratar, daca vrem sa stam intre noi si sa nu ne deranjeze toti din sat", ne-a mai marturisit o adolescenta de 17 ani, chiar cand am traversat impreuna raul inot. Malul celalalt, accesibil aventurierilor care stiu sa inoate sau fac rost de o barca improvizata, de la pescarii de ocazie, este refugiul perfect pentru un picnic linistit. Si fara musafiri nepoftiti. Chiar daca partea moldoveneasca este mult mai pitoreasca. Malul moldovenesc, din dreapta, e stancos si impadurit. Acolo sunt izvoare de apa minerala, caprioare, mistreti si alte vietuitoare ale padurii. Satul Delacau are ceva din specificul dobrogean. Oamenii sunt saraci, dar gospodari. Si cu acea ospitalitate despre care se spune ca ar fi specifica poporului roman, dar care in Romania nu prea mai e de gasit. Daca ajungi la ei in curte nu mai pleci pana nu te asezi la masa si, mai ales, pana nu mananci si nu bei tot ce ti se da. Vinul de casa, de care sunt foarte mandri, coniacul de Tiraspol si bomboanele "Bucuria" nu lipsesc atunci cand au oaspeti. Malul din dreapta e sterp. Intindere de camp si "ctitorii" industriale cat vezi cu ochii.     INTALNIREA CU TRANSNISTRENII. Dupa ce ne-au asigurat localnicii ca nu e absolut nici o problema daca ajungem de cealalta parte a Nistrului, ne-am aruncat in rau. Si l-am trecut in mai putin de zece minute. Noi si trei adolescenti din sat, Liliana, Veronica si Dorin. Colul meu, Dan Marinescu, a facut rost de-o barca de la pescari si a trecut cu aparatul foto. Pe celalalt mal am gasit sapte adolescenti transnistreni veniti la iarba verde pe perioada week-end-ului. Pentru ca la ei e mai greu sa dea o petrecere dupa lasarea intunericului. Militia patruleaza prin orase, iar oamenii au grija sa intre in case inainte de inserat. Erau cu o masina veche, o bicicleta si mai veche, un cort dintr-o singura foaie si niste conserve. Am facut cunostinta, le-am explicat ca nu vorbim limba rusa si ne-am asezat pe iarba la "schimb de impresii". Si de expresii... La inceput a fost mai greu, pentru ca au vorbit doar in limba rusa. Dar dupa o jumatate de ora, cinci dintre ei au inceput sa vorbeasca romaneste. Ba au si recunoscut ca sunt la clase de limba romana. Ceilalti doi au ramas la rusa, dar ne-au marturisit ca inteleg perfect ce spunem. Am reusit sa comunicam, dar o urma de teama se citea si pe chipurile lor, si pe ale noastre. Noi stim ca putem fi atacati in orice clipa, iar ei invata la scoala ca noi suntem fascisti. Cand am plecat pe malul nostru, pustiul care parea liderul grupului si care a vorbit doar in limba rusa, a tinut sa le multumeasca basarabenilor care ne-au insotit. Pentru vizita si pentru ca le-au adus oaspeti asa de draguti.     VANATORII DE OAMENI. In timpul conflictului din 1992, izvorul de pe malul Nistrului a devenit capcana perfecta pentru cei care "vanau" romani, de pe partea cealalta. Urmele de gloante inca se mai vad si le amintesc localnicilor de zilele de cosmar din acei ani. "Se zice ca cine bea apa de aici, tot aici isi gaseste perechea si ramane toata viata", ne-a spus Marina Catansus, alt ghid al nostru prin sat. Dar ne-a spus dupa ce am baut toti, cand era deja prea tarziu sa ne razgandim. "Eu n-am vrut sa stau aici, in sat. M-am maritat la Tiraspol si credeam ca acolo o sa raman toata viata. Dar pana la urma asa a fost sa fie", a mai oftat ea, mai mult pentru sine, cu privirea spre partea cealalta a raului. "Aici trageau de pe malul celalalt, cand venea cineva sa bea apa. Au murit oameni atunci in sat. Trageau cand le venea si multi au fugit din sat, pentru ca le-a fost frica. Noaptea dispareau oamenii de pe strada. Unii au fost dusi in Siberia", ne-a mai povestit ea. Amintirile recente sunt sumbre pentru cei din satul Delacau. Dar asta nu-i impiedica sa se inteleaga bine cu unii dintre vecinii lor, sa formeze, uneori, familii mixte sau sa se uite cu dor de casa spre Transnistria. Nu acelasi lucru se poate spune despre Dubasari, unde inca persista situatia tensionata in satele moldovenesti din stanga Nistrului. "Suntem multumiti ca ne-am putut apara. Asa au mai ramas aicea satele astea care sunt ale Moldovei. Noi acum suntem in Moldova, daa€™ vedeti, ca Moldova se teme cumva ca Rusia sa nu inceapa iarasi", ne-a spus primarul satului Corjova, cand am trecut granita pe la frontiera. "Asa, psihologic, nu pot sa merg cu capua€™ sus si sa ma mandresc ca eu sunt roman. Daca trebuie sa mergi cu capu-n jos si sa nu poti sa spui nimic, nu-i bine. Prin cate-am trecut, aistea 60 de persoane care-au fost ucisi, cu ochii taieti si dati inapoi sa-i vada oamenii. Tat, tat o fost facut psihologic, ca pe oameni sa-i distruga. Si-acum, securitatea asta ii duce pe veterani de-ai nostri, care spun, care pleaca, ii duc acolo, prin beciurile-astea si intimideaza."     SUFLET ROMANESC. Cei nascuti la Delacau, care au trait toate momentele grele ale razboiului, venereaza tot ce e romanesc. Asculta Radio Iasi, muzica populara romaneasca si, daca nu prind posturi romanesti, nu se uita la televizor. "Iasiua€™, mangaierea noastra. Foarte intirisante emisiunile si nici nu va-nchipuiti. Ca Iasiua€™, nici un radiou nu e. Daa€™ la noi, Voronin s-o sculat, Voronin o mancat, Voronin s-o culcat si tot asa. Io ascult mai ales «Recreatia Mare», o emisiune extraordinara", ne-a spus cu entuziasm Vera Eremia, educatoarea. Cu toate acestea, chiar daca isi iubesc locurile natale, multi pleaca din sat de nevoie, pentru ca problemele lor economice sunt foarte mari. Ca si cele administrative. "Aici e tara-n care se poate tot", ne-a spus cu amaraciune un batran. Si se referea la ce e mai rau, nu la ceva bun. Nici de regimul comunist nu se asteapta sa scape, pentru ca oamenii voteaza in continuare in virtutea inertiei, spun ei: "Mentalitatea e foarte proasta la alegeri. Din pacate. Intotdeauna se voteaza "Spic", "Randunica" sau "Secera si ciocanua€™". Altceva nu stiu ei", ni s-a explicat, la o discutie cu mai multi oameni din sat.     Soarta "Eu n-am vrut sa stau aici, in sat. M-am maritat la Tiraspol si credeam ca acolo o sa raman toata viata. Dar pana la urma asa a fost sa fie. Aici trageau de pe malul celalalt, cand venea cineva sa bea apa. Au murit oameni atunci in sat. Trageau cand le venea si multi au fugit din sat, pentru ca le-a fost frica. Noaptea dispareau oamenii de pe strada. Unii au fost dusi in Siberia" Marina Catansus ,localnica       Dincolo "Noi venim aici de obicei sa facem gratar, daca vrem sa stam intre noi si sa nu ne deranjeze toti din sat" Liliana - adolescenta, Delacau     Iubirea "Tinerii se mai casatoresc intre ei, de-aici si de dincolo. Sunt baieti de-acolo care iau fete de-aici si se-nteleg bine" Vera Eremia - educatoare, Delacau Identitate Din cauza restrictiilor care li se impun, multi ajung sa-i urasca pe rusi, cu tot ce este rusesc si li se baga pe gat cu forta. Iar romanismul devine un soi de pandantiv purtat cu sfintenie. Si de pansament pentru ranile facute de regimul care-i distruge si-i lasa saraci. Unii devin chiar extremisti, uneori fara sa-si dea seama. "Io n-am mai vorbit cu fiica mea un an, cand am auzit ca s-o casatorit in Germania cu un neamt si n-o luat un roman", ne-a marturisit o femeie din sat. Dar s-au impacat in cele din urma, cand mama si-a dat seama ca patriotismul ei e deja exagerat. Si la Delacau au fost impuscati si multi voluntari in timpul luptelor cu separatistii. Oamenii sunt inca speriati. Dar mai rezista, in ciuda tuturor necazurilor. Incearca sa supravietuiasca si sa nu plece. Daca ar pleca toti, ar lasa pamantul liber, asa cum isi doresc ceilalti. Ei inca se mai uita spre noi cu speranta. Viseaza la noi ca la niste frati care le pot intinde o mana de ajutor. Ca la salvarea neamului si a sufletului lor. Pentru ei, limba romana e o icoana la care se inchina cu fiecare cuvant pe care-l articuleaza. Pentru romanism au luptat si lupta in continuare. Sunt umiliti, batuti, infometati, batjocoriti. Iar cand ajung aici, afla cu stupoare ca "vina" lor cea mai mare a fost intotdeauna accentul moldovenesca€¦     Mototacla cu caleasca Trecand inapoi, pe malul moldovenesc, am avut parte de o scena pentru care "prietenul" Kusturica ne-ar invidia: o "demonstratie de forta" cu "mototacla cu caleasca". Adica motocicleta cu atas. Care a aparut de pe o ulita a satului, cu trei pasageri infocati. Care, vazand "public din afara", au facut o frumoasa cascadorie pana s-au oprit fix in Nistru. Cei trei ocupanti ai "mototaclei cu caleasca" ar fi vrut probabil sa ne arate altceva, dar numai atat le-a iesita€¦ Asa ca au reusit sa ne ofere un spectacol excelent. Si noua, si celor de pe malul "rival". Drept rasplata, le-am dat mai multe maini de ajutor, sa-si scoata MT-ul "de colectie" din apa. Mai ales pentru ca stiam cat de important este acest vehicul in Basarabia. L-am mai intalnit si in alte parti, pus la loc de cinste, ca un adevarat membru al familiei. Care e foarte util, dar consuma prea mult pentru bugetul unora.