Apeland la binecunoscutul truc al asteptarii prime-time-ului, Traian Basescu si-a facut loc pe toate televiziunile care transmiteau Jurnalul principal, cel de la ora 19:00, pentru a declara ca a promulgat Legea Pensiilor. Anuntul prezidential a tulburat profund apele logicii de tip aristotelic. La inceputul lui iulie 2007, Traian Basescu a iesit pe toate televiziunile pentru a avertiza ca nu va promulga Legea pensiilor pana cand guvernul nu-i va trimite documentatia din care sa rezulte existenta unor surse de finantare. Pozitia sa fata de Legea pensiilor a fost cat se poate de clara: De sorginte populista, Legea va lovi grav dezvoltarea tarii, constituindu-se intr-un exemplu stralucit de sacrificare a interesului national pe altarul calculului electoral marunt. O pozitie intemeiata pe credinta ca Legea a fost initiata si trecuta prin Parlament cu incalcarea grava a articolului 138 aliniatul 5 din Constitutie. Daca as promulga Legea fara a avea certitudinea ca exista sursele de finantare, as intra in conflict cu Legea fundamentala a tarii - si-a argumentat domnia sa punctul de vedere. Sub semnul acestei ipostaze de aparator al interesului national si al Constitutiei, Traian Basescu a cerut guvernului, prin Scrisoarea din 10 iulie 2007, sa-i trimita documentatia privind sursele de finantare. Se presupunea ca, odata primita aceasta documentatie, presedintele va purcede la o serioasa disecare a dosarelor si va promulga Legea numai daca argumentele erau serioase. In locul unei analize economice, luni seara, guvernul a trimis presedintelui o Scrisoare ce tine sa precizeze ca refuza sa-i ofere documentatia. Nu stim daca guvernul are sau nu sursele de finantare a maririi pensiilor. Stim insa sigur ca lui Traian Basescu nu i s-a indeplinit conditia fundamentala pentru a promulga Legea. Logic ar fi fost sa retrimita Legea la Parlament. Avea un serios motiv si in gestul Guvernului de a-i trimite, in locul unei documentari serioase, o Scrisoare prin care i se refuza orice argument de ordin economic. Desigur, asta ar fi insemnat uriasul risc al pierderii voturilor pensionarilor. Un barbat de stat, in clipa cand isi da seama ca un gest al sau e benefic pentru tara, isi asuma si riscul de a pierde capital electoral. Din perspectiva mai larga a istoriei, gestul lui Traian Basescu de a promulga Legea, in ciuda credintei afisate ca e o nenorocire pentru dezvoltarea tarii, e o eroare. Din perspectiva interesului strict al lui Traian Basescu - cel de a scoate capital electoral din orice - gestul de a promulga Legea e o victorie. O victorie nu numai in ce priveste preocuparea sa pentru voturi cu orice pret, dar si in ce priveste batalia sa cu PNL. Sa ne explicam. In locul unui raspuns serios sau, ma rog, al imaginii de raspuns serios, Guvernul i-a trimis o Scrisoare provocatoare. Mai mult ca sigur, consilierii lui Calin Popescu Tariceanu au mizat pe mult invocatul orgoliu al lui Traian Basescu. S-a facut urmatorul calcul: Ii spunem lui Traian Basescu fatis ca-i refuzam solicitarea de a-i prezenta resursele de finantare. Traian Basescu si-a intemeiat campania impotriva Legii pe indoiala ca aceste surse de finantare ar exista. Refuzand sa-i dam sursele de finantare, ii oferim un argument spectaculos de a nu promulga Legea. Tinand cont si de orgoliul sau nemasurat, raspunsul nostru il va face sa nu promulge Legea. Traian Basescu a sesizat insa capcana. Retrimiterea Legii la Parlament ar fi fost un dezastru pentru capitalul sau electoral. Astfel ca domnia sa a promulgat Legea, insotindu-si gestul de o denuntare a felului in care guvernul a fundamentat-o. Drept pentru care a si oferit Guvernului solutiile sale pentru ca aplicarea Legii sa nu loveasca dezvoltarea tarii. Din punct de vedere electoral, Traian Basescu a impuscat doi iepuri: 1) A evitat cu brio ostilitatea milioanelor de pensionari. 2) Si-a castigat electoratul de dreapta, activ, dinamic, electoratul care vede in el un politician preocupat de dezvoltarea tarii, dar pe care populismul Guvernului liberal l-a constrans sa promulge Legea. Aceasta victorie a fost posibila, deoarece Traian Basescu n-are nici o jena sa se contrazica de la o zi la alta. In asta si consta forta sa electorala.