Dupa doi ani si jumatate de apreciere a leului, nici iarba nu mai creste. Banii din afara nu se folosesc pentru a fabrica marfuri pe care altii nu le fac sau le fac mai scump, ci pentru a finanta importuri. Se umfla creditul fara sa se reduca deficitele.  Oare asa au facut polonezii si slovacii? Se stie bine ca nu. Ei au procedat ca in exemplul companiei care avea 1.000 de muncitori slab productivi si care s-a restructurat in asa fel incat a ramas cu 350 de lucratori; acestia genereaza o valoare adaugata inalta. Dar poate ca ei erau pusi pe munca. Au vrut sa se dezvolte pe seama concurentei straine. Ai nostri au pus numai mana pe imobilele si terenurile de care vor avea nevoie intreprinzatorii care intra pe piata, si ii asteapta la cotitura. Ce daca, in timp ce sunt in stand-by, capitalurile si activele zac nefolosite?! Ce daca forta de munca fuge in strainatate si din mainile romanilor nu mai iese nimic?!   Dar sa nu dam vina doar pe oamenii de afaceri. Sunt multi cei pe care mediul economic - ingustarea permanenta a pietei prin limitarea puterii de cumparare - i-a determinat sa aleaga imobilele ca plasament de fuga. Pretul activelor creste intr-un ritm alert, pentru ca sunt prea multi cei care s-au refugiat pe piata caselor si terenurilor si prea putini cei care mai cred ca industria sau agricultura are vreo sansa. Daca BNR si Guvernul ar fi avut un plan comun, nu s-ar fi intamplat asa. Institutiile aflate la carma s-au inteles insa tocmai asupra singurului reper care nu se poate planifica in capitalism: pretul. Deci cum au dat-o la pace Executivul si Banca Nationala? BNR sustine necesitatea deprecierii monedei, fiindca e constienta de pericol, numai ca, in timpul acesta, Guvernul ar trebui sa faca reforme. In lipsa reformelor, singurul rezultat al deprecierii este aprinderea inflatiei si atunci banca centrala renunta, continua sa accepte scaderea cursului. Si cum atunci cand se intareste moneda, economia nerestructurata se ofileste, care ramane singura cale de a mai inflori PIB-ul? Scumpirea imobilelor si a terenurilor.   Din nefericire, o majorare a PIB-ului fara productie de bunuri si servicii in spate se va dovedi a fi tot inflationista. Ce-i de facut? Pai, cand dobanzile nu se vor mai reduce si leul nu se va mai aprecia, cand nu se va mai majora pretul imobilelor si terenurilor pe seama extensiei creditului, atunci se vor reevalua activele care, daca nu se tranzactioneaza nu genereaza inflatie, permit doar cresterea PIB. Adica, daca un imobil are o valoare contabila de 500 de unitati, agentul economic cheama evaluatorul care ii zice ca face 1.100 de unitati - dupa cum s-au majorat preturile pe piata interna. Omul nostru de afaceri se duce apoi cu hartia de la expert la o banca comerciala si cere un credit pentru capital de lucru pe care il garanteaza cu imobilul. Este adevarat ca banca nu-i da decat 750 de unitati, dar pentru el e suficient, fiindca, daca preturile de pe piata imobiliara isi inverseaza trendul, institutia financiara ramane cu hartiile, iar compania cu lichiditatea. Cand banca centrala va realiza ca astfel scapa de inflatie, dar se alege cu instabilitate financiara nu-i va conveni nici aceasta varianta. E numai un fel de a-l inlocui pe dracua€™ cu tat-sau. In rest, n-avem decat sa-l ascultam pe ministrul Finantelor, care, atunci cand e intrebat de unde are bani pentru majorarea pensiilor, raspunde senin: "Din PIB!". Si continua sa cante la pian.