De la istoria plina de mituri si legende falsificabile, pana la viitorul asupra caruia nu exista viziune si acord, Romania a pasit intr-o noua lume fara a se autointelege, fara a se autocunoaste. Liderii si elitele Romaniei au ramas profund ideologiz
De la istoria plina de mituri si legende falsificabile, pana la viitorul asupra caruia nu exista viziune si acord, Romania a pasit intr-o noua lume fara a se autointelege, fara a se autocunoaste. Liderii si elitele Romaniei au ramas profund ideologizati, partizani, nervosi, iritabili de parca in orice secunda cineva i-ar contesta, i-ar pune in paranteze.
De 18 ani elitele Romaniei au fost dezinteresate sa construiasca sisteme, strategii si planuri. Din planul intelegerii, al viziunilor, s-au coborat in sfera faptelor, informatiilor de culise, a jocului marunt de putere. Au acceptat ca discursul public sa fie cantonat in canonada faptelor, din acvariul politic, in semantica telenovelei. Au acceptat ca stirile ce reflecta realitatea sa fie construite in format de sitcom, stiinta sa fie prezentata in raport cu "bubele" din trecutul autorilor, cultura in perspectiva raporturilor de putere. Au acceptat sa importe criterii ale jocului de putere in lumea intelegerii.
Trist, dar adevarat. Politicile publice s-au supus criteriilor de imagine si oportunismului, deciziile au devenit dependente de imagine. Mai mult, in loc de a lua deciziile eficiente si apoi sa inceapa explicarea lor in termenii imaginii, lucrurile se intampla exact invers. Imaginea este cea care impune structurarea deciziilor.
Spre exemplu, Legea pensiilor este efectul unei astfel de politici. In locul deciziei rationale a aparut decizia de imagine.
Raportul pentru educatie are si el o dimensiune covarsitoare de imagine, mai mult decat una de politica publica. Mai moale si mai lipsita de avantaje concrete si pe termen scurt, propunerea pentru educatie este o reactie palida la legea pensiilor. Si asta pentru ca oricand si oriunde, poporul rasinvocat de liderii politici, va sacrifica viitorul pentru prezent si principiile pentru bani.
Dar lupta omului politic este in esenta de a impune publicului, adica poporului votant, propria sa realitate in raport cu alte realitati concurente. Or, in aceasta perioada formatorii realitatii sunt din ce in ce mai putini si din ce in ce mai politici. Din cele peste cinci locuri in care se elabora o perceptie in perioada anilor '90, acum am ajuns sa avem maxim trei. Iar acest lucru se vede in bipolaritatea opiniilor ce incearca sa structureze o intelegere si o perceptie a realitatii.
Spre deosebire de alte comunitati europene, in Romania nu avem o comunicare activa si structurata din partea institutiilor europene care sa racordeze sistemul simbolic, cultural si, in final, economic la regulile si praticile europene. Iar acest lucru se observa si in frecventa si in coerenta extrem de redusa a informatiilor privind activitatea institutiilor europene din care si Romania are o parte.
Lipsa de pluralism a formulelor de structurare a perceptiilor risca sa reideologizeze elitele si societatea. Iar pentru a evita o astfel de posibilitate, reactia cea mai eficienta este finalizarea actului revolutionar din 1989 prin aparitia treptata a noilor elite si "sabotarea" blocajelor privind libertatea de exprimare. Acest lucru se va realiza cu voia sau fara voia detinatorilor puterii, in mod haotic si pernicios, daca drumul nu se va deschide.
Parafrazandu-l pe Ostap Bender, "Lupta continua tovarasi!".


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.