Editura Polirom va publica saptamina viitoare „Dragostea e un ciine venit din iad", o antologie de poeme ale lui Charles Bukowski.

Chiar daca „Biblioteca Polirom" este dedicata aproape exclusiv prozei, in fiecare an isi face loc in colectie cite un volum de poezie. In aceasta vara, 61 de poeme erotice semnate Charles Bukowski, traduse de Dan Sociu si ilustrate de Dumitru Gorzo. In spatele alegerii stau „pasiunea comuna pentru bere si credinta la fel de comuna cum ca dragostea ESTE un ciine venit din iad. Comuna implicindu-l pe Sociu, pe Bukowski, pe mine si pe Gorzo", spune directorul editorial Polirom, Bogdan Alexandru Stanescu.

Dintre toate etichetarile de felul „cel mai bun poet american" si „unul dintre cei mai cititi scriitori americani" pe care le-a primit, Bukowski a devenit si un altfel de icon. Betivan sau alcoolic inveterat, in functie de registrul vorbitorului, afemeiat si violent, cel care si-a batut sotia in timpul unui interviu si era mereu in cautarea vreunui scandal, Bukowski s-a construit, intr-un fel, ca antierou. Nu cosmetizeaza nici decorurile si nici nu face compromisuri stilistice: paginile sale abunda de cuvinte-cheie din indexurile pudicilor si cenzorilor si de intimplari al caror deznodamint refuza logica „happy end"-ului clasic. Si nici nu se rezuma sa aplice toate acestea in prozele sale: le cultiva si in poezie, fara sa tina cont de caracterul sau de „specie protejata": „Poezia a fost mereu un produs fals. A fost fals si supraestimat de-a lungul a mii de ani. E prea delicata. E prea pretioasa. E o gramada de rahat", spune la un moment dat Bukowski. Tocmai de aceea, in cele 32 de volume de poezie ale sale se deruleaza pe fast forward scene cu „futaiuri salbatice/ care, combinate cu un intelectualism minor/ m-au zapacit si m-am urcat in masina si am luat-o spre/ nord", in care „barbatii o freaca prin baruri", iar „ea-si ridica fustita si-mi arata chiloteii,/ care-n fiecare zi erau de alta culoare".

Materia prima pentru textele sale s-a acumulat din copilaria pe care Bukowski si-a petrecut-o in suburbia Los Angelesului, copilarie dominata de un tata abuziv, care i-a alimentat dificultatile de adaptare sociala. Unul dintre biografistii sai il descria ca pe un soi de „burete" care absorbea tot, de la intimplarile placute pina la dezastre de proportii mai mari sau mai mici, cu egala ironie. Dupa ce timp de doi ani a studiat arta, literatura si jurnalism la Los Angeles City College, a renuntat la asa-numita „cariera academica" si s-a apucat de scris, publicindu-si povestiri si poeme prin reviste underground. Intre timp, a schimbat motel dupa motel, slujba dupa slujba, toate marunte si prost platite. A lucrat trei ani ca postas, dupa care au urmat probleme de sanatate si un divort in urma caruia s-a intors la alcool, pentru ca mai apoi sa revina la Serviciul Postal American, unde a lucrat ca functionar pentru mai bine de zece ani. In 1969, Editura Black Sparow Press i-a promis un salariu de 100 de dolari lunar, motiv pentru care a renuntat la slujba de functionar, continuind sa scrie. In 1971 si-a publicat romanul „Posta", la baza caruia au stat anii petrecuti prin birourile Serviciului Postal. Aproape toate cartile sale care au urmat, printre care romanele „Factotum" (1975) si „Femei" (1978), au fost publicate de aceeasi Black Sparrow Press. In 1994, la scurt timp dupa terminarea romanului „De duzina", Bukowski a murit de leucemie. Pe mormintul sau a fost gravata inscriptia „Nu incerca", intr-un fel ultimul statement al ironiei sale.

Cind textul dialogheaza cu desenul „E foarte greu sa faci o antologie din cele peste 30 de volume de poezie ale lui Bukowski, iti pare rau pentru fiecare text pe care trebuie sa-l dai la o parte", spune Dan Sociu, in calitate de poet-traducator. „E ca si cum ai sta la capatiiul unui muribund care-si povesteste viata - cu umor si farmec - si l-ai asculta pe sarite, ca si cum ai tot intra si iesi ca nesimtitu’ din camera… Si e pacat, pentru ca, desi viziunea lui asupra lumii nu e deloc una dulce, la capatul povestii descoperi o importanta lectie de supravietuire", spune traducatorul volumului, poetul Dan Sociu.

Artistul plastic Dumitru Gorzo, cel care a ilustrat acest volum de poeme erotice, povesteste cum „in prima faza am primit vreo 30 de poezii traduse de Dan Sociu, apoi am citit si poezii originale si, de cind am vazut ca Bukowski si cu mine ne potrivim, desenele au inceput sa curga". Daca tendinta generala este aceea de a crea o corespondenta de unu la unu intre text si imagine, in care aceasta din urma este cumva o descriere a primului, in cazul de fata Gorzo nu si-a gindit desenele avind textul in fata. „Am incercat sa facem un lucru putin diferit: desenele din carte nu sint explicative, ci sint obiecte de sine statatoare. E mai degraba un dialog intre text si desen, sint doua lucruri care se imbogatesc reciproc", explica artistul.

Cititori-bukowskiologi „Poezia lui Bukowski se suprapune peste proza lui. Daca proza lui are deseori o vina poetica, poezia e foarte narativa. Unul si acelasi Bukowski vorbeste cu un umor straniu, dar in mod cert umor, si poate cu acute maciste despre dragoste, relatii, singuratate. O singura voce pe care nu ai cum sa o ignori, chiar daca nu iti place ce spune. Pentru ca are un simt al dozajului nu doar in perspectiva nebuniei si monstruosului. Exista un soi de tandrete si compasiune care astimpara aceste pacate negre ale literaturii sale si care de multe ori reies dintr-un fler fantastic pentru detalii, pentru amanuntele semnificative", spune un cititor pasionat de Bukowski, scriitorul Adrian Buz.

Cit despre lansarea din aceasta vara a volumului, scriitorul Bogdan Ghiu spera ca va fi un adevarat eveniment „pentru starea de sanatate a oamenilor de spirit". Si asta pentru ca „Hank, Buk, Henry Chinaski este copil batut, boschetar sexistentialist, poet intretinut, «scriitor cult»: «Unul dintre cele mai frumoase rinduri scrise de Lorca: «agonia,/ mereu agonia»/ gindeste-te la asta cind omori un gindac/ ori cind apuci o lama de ras ca sa/ te razi// ori dimineata cind te trezesti/ ca sa/ faci fata/ soarelui». In globalizarea butaforica din Romania de azi, poezia lui Bukowski, tradusa de Dan Sociu, ar trebui sa incinte prin normalitatea si onestitatea ei marunta, neafectata, aliniata strict vietii, pur respiratorie (dar in nici un caz «pneumatica»), pe care doar «mesianicii» sumbri ar putea s-o considere blestemata".

O idila literara ne-am gasit unul pe altul prin reviste

sau altundeva, oricum, ceva legat de poezie,

am inceput sa ne scriem si mi-a trimis niste poeme

foarte sexy, cu fantasme de viol si futaiuri salbatice

care, combinate cu un fel de intelectualism minor,

m-au za

pacit si m-am urcat in masina si-am luat-o spre

nord,

peste munti si vai si autostrazi,

insomniac, mereu mahmur, abia iesit dintr-un divort,

somer, imbatrinind, obosit, dorindu-mi, de fapt,

sa dorm vreo cinci, zece ani, pina la urma am ajuns la

un motel,

intr-un orasel fierbinte, la marginea unui drum prafuit,

am tras acolo, mi-am aprins o tigara, gindindu-ma

la cit de dement sint, dupa o ora am iesit

la-ntilnire; era a dracului de batrina,

aproape cit mine de batrina, deloc sexy

si mi-a oferit un mar crud, inghetat,

pe care l-am mestecat cu cei citiva dinti ai mei;

era pe moarte, avea nu stiu ce boala rara,

un fel de astma, si mi-a zis, vreau sa-ti spun un secret,

stiu: esti virgina, la cei 35 de ani ai tai.

apoi a scos un carnetel, cu vreo zece poeme,

toata opera ei, si-am incercat sa fiu blind

dar chiar erau niste poezii proaste.

am scos-o in oras, la un meci de box,

si tot fumul ala o facea sa tuseasca intruna,

se uita speriata la lumea din jur

si la boxeri, si-si tot fringea miinile,

am mai intilnit-o de vreo trei ori,

am ajutat-o un pic la poeme si

mi-a bagat limba in gura, pina-n git,

dar cind am plecat

era la fel de virgina

si-o poeta la fel de proasta.

cred ca daca o femeie nu si-a desfacut picioarele

niciodata in 35 de ani,

e prea tirziu si pentru

dragoste si

pentru poezie.

Tragi de-o sfoara, misti papusa oricine trebuie sa-nteleaga

ca totul ii poate disparea intr-o

clipa:

pisica, femeie, slujba,

o roata din fata,

patul, peretii, camera,

tot ce-a cladit in jurul lui

e cladit pe nisip -

si orice cauza,

indiferent cit de indepartata:

moartea unui copil in Hong Kong

sau un viscol in Omaha…

te poate distruge.

toate portelanurile tale

zob pe podea in bucatarie,

si femeia intra si te gaseste

beat in mijlocul dezastrului:

o, Doamne, ce-i cu tine?

si-i raspunzi: nu stiu,

nu stiu…

Pe www.cotidianul.ro/select gasiti un interviu cu scriitorul Charles Bukowski