Dupa razboi, Waldheim si-a "cosmetizat" cu abilitate biografia, omitand cateva aspecte importante. Mai intai, a negat ca ar fi fost ofiter al Wehrmacht-ului. Apoi, a sustinut ca a "criticat" acea epoca. Iar la sfarsit a declarat ca a fost un "simplu functionar". "Amnezia" lui Waldheim nu reprezinta un caz singular. Au mai fost si altii in aceeasi situatie. Straniu este faptul ca marile puteri (SUA, Rusia, Marea Britanie) au tacut malc. Si mai uimitoare a fost lipsa de reactie a Israelului - care, timp de decenii, a purtat cunoscuta "vanatoare de nazisti". Nu poate fi uitata nici Iugoslavia, al carei serviciu secret - UDB - avea dosarul complet al lui Waldheim, cu fotografii in uniforma Wehrmachtului, in lagarul de la Iasenovac, unde statul croat deportase sarbi, evrei si tigani.
Familia ceha Waclawik devine Waldheim
Kurt Waldheim, de religie romano-catolica, s-a nascut pe 21 decembrie 1918. Tatal sau era de nationalitate ceha si indeplinea functia de inspector scolar. Numele real al familiei fiind Waclawik, germanizat Waldheim, la sfarsitul primului razboi mondial. Kurt si-a efectuat stagiul militar in armata austriaca, intre 1936 si 1937. Apoi s-a inscris la Academia Consulara de la Viena, unde a studiat dreptul pana in 1939. Tatal lui Kurt Waldheim activa in acest timp in Partidul Social-Crestin, cu tendinte de dreapta, pro-german. Dupa anexarea Austriei de catre Germania (1938), tanarul Kurt Waldheim se inscrie in Liga Studentilor National-Socialisti Germani (NSDStB), treapta premergatoare inscrierii in NSDAP. Imediat dupa inscriere in NSDStB, Kurt Waldheim devine membru al corpului montan din cadrul SA-ului german, Reitercorps SA. Pe 19 august 1944, Kurt Waldheim se insoara cu Elisabeth Ritschel, membra in NSDAP. Cei doi vor avea doua fiice (Liselotte si Christa) si un fiu (Gerhard).
Activitatea lui Waldheim in Wehrmacht
La inceputul lui 1941, Kurt Waldheim este mobilizat in armata germana (Werhmacht) si expediat pe Frontul de Est (URSS), avand gradul de locotenent in Divizia 45 de Infanterie. In decembrie 1941, este ranit in luptele din preajma Moscovei si este retras de pe front, spitalizat la Frankfurt pe Oder si apoi la Viena. Viitoarele sale misiuni, intre 1942 si 1945 - cand Waldheim avea 24, respectiv 27 de ani - au facut obiectul dezvaluirilor din revista vieneza "Profil", semnate de ziaristul Hubertus Czernin, intre 1985 si 1986. Atunci cand Waldheim - fost secretar general ONU (1971-1981) - candida pentru functia de presedinte al Austriei. Ceea ce explica dezvaluirile.
La inceput, Kurt Waldheim a sustinut ca in anii razboiului (1941-1945) a urmat cursurile de Drept de la Universitatea din Viena. Ceea ce era adevarat. Numai ca, in paralel, Waldheim a indeplinit functii importante pe linia Statului Major german. O "Comisie Internationala de Istorici" a elaborat in februarie 1988 "The Waldheim Report", unde - pe baza documentelor de arhiva - a stabilit, cu exactitate, serviciile lui Waldheim in anii razboiului. S-a dovedit ca Waldheim facuse parte din Grupul E al Wehrmacht-ului, din 1942 pana in 1945, sub comanda generalului Alexander Lohr.
Din aprilie pana in mai 1942, Waldheim a fost ofiter de legatura cu Divizia a 5-a (Pusteria) italiana. Intre iunie si august 1942, el a functionat in Bosnia de Vest, ca ofiter de comunicatie, in cadrul Kampfgruppe. In continuare, a functionat ca ofiter de legatura al Marelui Stat Major german, atasat la Armata a 9-a, stationata la Tirana. Intre iulie si octombrie 1943, Waldheim a indeplinit functia de ofiter de legatura cu Armata a 11-a italiana si cu Statul Major al Grupului de Armate Sud, stationat in Grecia. Iar intre octombrie 1943 si februarie 1945, a fost ofiter de stat major al Grupului de Armate E al Wehrmacht-ului, comandat de generalul Alexander Lohr, de la Arksali, Mitrovita si Sarajevo. In februarie 1945 - afirma "Comisia Internationala de Istorie"- Waldheim s-a predat si a fost interogat, zile in sir, de fortele britanice din Carintia, care i-au intocmit dosar. Comandantul Grupului E al armatei germane - din care facea parte si Waldheim -, generalul Alexander Lohr, a facut insa un "targ" cu armata britanica, asa ca a scapat nepedepsit impreuna cu statul major.
Waldheim si Grupul german de Armate din Iugoslavia si Grecia
Ca ofiter de Stat Major in Grupul de Armate E, de sub comanda generalului Alexander Lohr, cu cartierul general la Salonic, Waldheim a stiut cu siguranta despre deportarea a mii de prizonieri italieni de catre al Treilea Reich, intr-o perioada cand Germania si Italia erau inca aliate.
Mai tarziu, in Iugoslavia, biroul lui Waldheim se gasea in imediata vecinatate a lagarului de concentrare Iasenovac, unde Statul National Croat deportase sarbi, evrei si tigani. Numele lui Kurt Waldheim apare pe "lista de onoare" a Wehrmacht-ului, ca fiind unul care a contribuit la succesul acestor ample operatiuni. De altfel, statul national croat l-a decorat pe Waldheim cu medalia de argint "Foaia de stejar", care i-a fost inmanata chiar de Führerul croat, Ante Pavelici. Cu toate acestea, in 1986, cand au aparut primele dezvaluiri cu privire la trecutul nazist al fostului secretar general ONU, candidat atunci la presedintia Austriei, Kurt Waldheim a afirmat ca el a fost un simplu translator in armata, si ca "nu a cunoscut nimic despre deportarea sau asasinarea unor civili".
Nici in autobiografia sa, "In the Glass Palace of World Politics" ("In palatul de sticla al politicii mondiale"), Waldheim nu sufla un cuvant despre aceste lucruri, despre colaborarea sa cu generalul Lohr, si nici despre lagarul de la Iasenovac. In carte, el recunoaste doar ca a fost incorporat la Reiterkorps (Corpul Montan), din cadrul SA, si activitatile de la Salonic, din 1942-1943. Dupa care sustine ca a fost ranit si si-a petrecut restul anilor de razboi in Austria.
Cariera diplomatica postbelica
In 1945, Grupul de Armate E, condus de generalul Lohr, s-a predat englezilor in Carintia. Deoarece Lohr a ajuns la o intelegere amiabila cu britanicii, statul sau major - din care facea parte si Kurt Waldheim - a scapat basma curata. Razboiul rece impunea cu totul alte prioritati. Este interesant ca Iugoslavia - spre deosebire de Marea Britanie - l-a condamnat pe generalul Lohr la moarte in contumacie, drept criminal de razboi, la 16 februarie 1947.
Dupa razboi, Waldheim intra in diplomatie, unde incepe o cariera plina de succese. La inceput, este primul secretar la Legatia Austriei de la Paris (1948). Devine ministru de Externe al Austriei intre 1951 si 1956. Intre 1956-1960, Waldheim este ambasador in Canada. Ulterior, intre 1964-1968 indeplineste functia de Reprezentant Permanent al Austriei la ONU. Timp de doi ani, incepand din 1968, este din nou ministru de Externe al Austriei. Apoi revine la ONU ca Reprezentant Permanent, in 1970. Candideaza la postul de presedinte al Austriei, pentru prima data, in 1971. Pierde alegerile prezidentiale, dar in acelasi an (1971) devine secretar general ONU, succedandu-i lui U. Thant. Este reales secretar general ONU in 1976, in ciuda unei anumite opozitii, si va ramane in functie pana in 1981. Adica, in total, zece ani. Kurt Waldheim a incercat sa obtina si un al treilea mandat de secretar general ONU. In Consiliul de Securitate, China s-a opus prin veto. Astfel ca lui Waldheim i-a succedat peruanul Javier Perez de Cuellar.
In 1986, Waldheim candideaza pentru a doua oara la presedintia Austriei, din partea OVP (Partidul Popular din Austria). In timpul campaniei electorale a incercat sa exploateze la maximum fosta sa functie de secretar general ONU. Astfel, echipa de campanie a lui Waldheim a produs un poster cu sloganul electoral "Un austriac in care are incredere lumea intreaga". Desi a castigat alegerile din 1986, devenind presedinte al Austriei, in cursul campaniei electorale au avut loc o serie de dezvaluiri importante, care au constituit ceea ce mass-media a numit "Afacerea Waldheim".
"Afacerea Waldheim"
Originea "Afacerii Waldheim" se afla, de fapt, in 1971. Atunci Waldheim a candidat prima data pentru prezidentialele austriece. In primavara lui 1971 - cand candida din partea OVP - "Salzburger Volksblatt", o publicatie de dreapta, a scris ca Waldheim este, in realitate, un fost nazist reconvertit, dezvaluind ca ar fi facut parte din Reiterstandarde, adica din unitatea "Ursii Montani" din cadrul SS. Informatia nu era insa riguros exacta. Waldheim nu a facut niciodata parte din SS. Ca student, membru in NSDStB-ul german, el s-a inscris in Reiterkorps (Corpul Montan), subordonat SA-ului, nu SS-ului. Interesant este ca nimeni nu s-a aratat interesat atunci de dezvaluirea din "Volksbalt". Poate si pentru ca alti patru fosti nazisti (SS) au devenit curand ministri in guvernul format de SPO (Social-Democratia Austriaca). Povestea este reluata insa 15 ani mai tarziu. Alfred Worm, de la saptamalul vienez "Profil", incepe seria dezvaluirilor cu un articol in care arata ca Waldheim are mai multe omisiuni in biografia sa, intre 1938 si 1945.
La randul sau, "World Jewish Congress" (Congresul Mondial Evreiesc) afirma ca Waldheim a mintit in biografie si ca a fost ofiter de Stat Major in Wehrmacht, la Salonic, intre 1942 si 1945. Am vazut ca nici aceasta informatie nu era completa, deoarece Waldheim a mai fost ofiter de Stat Major si la Tirana, sau in Bosnia de Vest, sub comanda generalului Lohr. In 1986 Kurt Waldheim isi publica autobiografia, "In the Glass of World Politics", care cuprinde o serie intreaga de omisiuni si falsuri. Printre altele, Waldheim nu spune nimic despre colaborarea sa cu generalul Alexander Lohr, condamnat in Iugoslavia drept criminal de razboi. Lovitura vine, insa, dupa articolul din "Profil", semnat de Hubertus Czernin, unde este expus amanuntit rolul fostului secretar general al ONU, Kurt Waldheim, in cadrul Wehrmacht-ului.
O zi mai tarziu, pe 4 martie 1986, "New York Times" publica un articol cu dezvaluiri despre Waldheim, insotit de fotografia fostului secretar general al ONU - in acel moment candidat la presedintia Austriei - in uniforma germana de Wehrmacht, alaturi de liderul SS din Podgorica (Bosnia), Artur Phleps. Ceva mai tarziu, Czernin a descoperit ca Waldheim primise medalia "Zvonimir" din partea regimului fascist din Croatia, care colabora strans cu Germania in anii razboiului. Prima reactie a lui Waldheim a fost negarea. Ulterior el a adoptat o atitudine mult mai nuantata: "Nu am facut in razboi mai mult decat alte sute de mii de austrieci: datoria mea de soldat". A adaugat: "Nu veti gasi nimic altceva. Fiindca noi am fost decenti."
Edgar N. Bronfman, de la "Jewish World Congress"(JWC), a declarat ca Waldheim a fost doar "o rotita din marele mecanism nazist". In acelasi timp, SUA l-au pus pe Waldheim si pe sotia sa pe "Watch List", in 1987, datorita trecutului lor nazist. Ceea ce echivala cu interdictia de a intra in SUA. Waldheim a ramas persona non grata pana la moartea sa, in iunie 2007. Totusi, a castigat, in ciuda presiunilor, alegerile prezidentiale din Austria. Dar nu a mai fost invitat ulterior de nici o tara occidentala, rezumandu-se la unele vizite in Orientul Mijlociu, la Vatican sau in tarile comuniste ale timpului.
"Comitetul International de Istorie"
Sustinatorii lui Waldheim au vorbit despre o "campanie murdara" impotriva acestuia. In cadrul OVP s-a spus ca Waldheim cazuse victima "anumitor cercuri interesate de pe Coasta de Est", formula utilizata de regula atunci cand era vorba despre evrei. Michael Graff, secretar general in OVP (Partidul Popular Austriac) a declarat: "Atat timp cat nu se demonstreaza ca Waldheim a strans de gat evrei, cred ca nu este nici o problema." Ulterior, Graff a fost fortat sa demisioneze.
La scurt timp dupa alegerea lui Waldheim ca presedinte al Austriei, primul-ministru Frantz Vranitzky (SPO) a format o "comisie internationala de istorie", care sa cerceteze trecutul nazist al lui Waldheim. Comisia insa nu a putut stabili "participarea directa" a lui Waldheim la nici o "crima de razboi". Intr-o carte controversata - "Betrayal: The Untold Story of the Kurt Waldheim Investigation and Cover-Up" - Eli Rosenbaum face afirmatia ca Guvernul austriac si o buna parte din mass-media austriaca nu sustineau ideea ca Waldheim ar fi "participat direct" la crime de razboi.
Ideea este reluata chiar si de celebrul "vanator de nazisti" Simon Wiesenthal, care, intr-o scrisoare publicata de "Forward" pe 15 octombrie 1993, sustine ca acel "comitet international de istorici" fusese creat la sugestia sa, dar ca nu a putut stabili vreo "participare directa" a lui Waldheim la "crime de razboi". "Domnul Waldheim a stiut, cu siguranta, de acele crime de razboi comise in Balcani, dar nu participat personal la ele", scrie Simon Wiesenthal. Comitetul a inclus cativa din cei mai reputati juristi. Fostul director de la "Office of Special Investigation", Alan Ryan, a functionat ca procuror in cadrul comisiei. Acest grup a concluzionat ca nu exista un "caz Waldheim", mai scrie Wiesenthal.
"Comitetul nu are cunostinta sa existe un singur caz in care Waldheim, care cunostea in mod evident actele de injustitie comise de armata germana, ar fi obiectat contra lor, sau ar fi incercat sa le previna. Dimpotriva, el a participat in mod indirect la ele, facilitandu-le", mentionau, in raportul final din februarie 1988, membrii comitetului.
Gradele si ordinele fraternitatii catolice acordate lui Kurt Waldheim
Kurt Waldheim a decis sa nu mai candideze pentru un al doilea mandat prezidential si s-a retras din viata politica. In 1992, el devine membru de onoare in "KHV Welfia Klosterneuburg", o fraternitate romano-catolica, parte din "Austrian Cartellverband" (OCV). In 1994, Papa Ioan Paul al II-lea i-a conferit lui Waldheim - pentru merite speciale - Ordinul Pius al IX-lea, iar sotiei (membra a NSADP) un "merit papal". Vaticanul nu a facut publice motivele. Pe 23 iunie a.c, la Catedrala St. Stefan din Viena s-a desfasurat ceremonia funerara in memoria lui Kurt Waldheim. A fost inmormantat in Bolta Prezidentiala de la "Cimitirul Central" ("Zentralfriedhof"). Nici un sef de stat din cei invitati la ceremonie nu a participat. Doar Printul de Liechtenstein a fost prezent, alaturi de un reprezentat din Siria si de unul din Japonia. Intr-o scrisoare postuma - publicata de "Austrian Press Agency" - Waldheim admite ca a comis unele "greseli", pentru care roaga sa fie iertat.